Pauza de respirație

04.11.2016
7
5 669


Misiunea omului e de a transforma în conștiință o experiență cât mai cuprinzătoare.
Malraux




            Am locuit o vreme într-o țară africană. Acolo chiar între orașele vecine distanțele se măsurau uneori în sute de kilometri. Nu mi se păre anormal să alerg cu mașina între, să zicem,
Oran și Casablanca, mai mult de o zecime din lățimea continentului, pentru a face o vizită unor prieteni.
Pe de altă parte, când în țară aveam de acoperit distanța Paris-Lyon, spre exempu, îmi făceam întodeauna pregătiri ca pentru un drum lung. În aceea-și ordine de idei, ca locuitoare a Parisului, eu uneori manifest o oarecare reluctanță în a traversa orașul, cale de 10-15 minute pentru a-mi vedea sora:
mi se pare departe.

            Așa s-a întâmplat că eu și soțul am „călătorit” într-un alt capăt de pământ pentru a face unele investigații medicale complicate. Timpul petrecut în așteptarea acestei plecări a durat cât un veac, iar trei zile perecute acolo s-au scurs foarte repede. Spațiul și timpul, vreau să spun, se pot dilata și contracta și dincolo de paradoxul lui Langevin: este sufucientă manevrarea acestor concepte prin mecanismele – inefabile dar concrete, uluitoare, dar logice – ale celui mai puternic aparat inventat de istoria universului: creierul uman.

            Schimbăm acum unghiul, schimbăm datele problemei, păstrăm ideea.
Luăm în transfocare societatea umană, civilizația actuală și anume infertilitatea...
Ani de zile ne luptăm cu aceasta, am fost la diverse clinici, medici, ba chiar ajuns-am și la vraci, am irosit timp și bani în zadar. După atâta necaz hotărâseși să plecăm în Grecia, se zvonește că acolo este cel mai calificat personal, medici de o înaltă calitate și rezultat garantat.

            Bagajele sunt făcute. Buna dispozie e cu fundiță roșie ca sa nu fie deocheată, iar speranța e ambalată într-o cutiuță de porțelan cu margele din lacrimi și suspine. Ajunși în țară am fost cazați într-o locuință modestă. În încăpere un mobilier sărăcăcios, un dormitor de lemn gălbui, o toaletă cu oglindă, câteva plante, gerbera și asparagus, în ghivece de argilă, așezate pe masă. Pe tavan o lustră cu abajururi de sticlă verzuie, unul dintre ele ciobit de mult timp. Spațiul galben al camerei devine și mai galben adâncindu-se în uriașa fereastră panoramică a camerei.

            În curte nici țipenie, ore în șir nimeni nu trece pe aici. O liniște ușor ireală plutește deasupra dalelelor de ciment şi a straturilor de flori. Cu un mic efort, îmi imaginez că sunt într-o mănăstire abandonată, cu chilii pustii, sau într-o bibliotecă părăsită unde doar eu mai privesc peticul de cer ce-mi amintesc de frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni şi zidul din faţa ferestrelor.

            Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi.
Pe el picoteasc ameţite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor castani comestibili al căror verde viguros contrastează cu galbenul veşted al zidului. Șoseaua cu stâlpii ei electrici ca niște cruci de metal susținând firele de tramvai și becurile roze ca un crucificat cu cunună de spini pe creștet, țintuit de fiecare din șirul nesfârșit de stâlpi. Vizavi se află o alimentară, apoi câteva curți și un chioșc rotund de presă. Un magazin de vechituri. O tarabă cu legume... Traversez șoseaua, ajung la o doamnă care vinde mărgele. Îmi vorbește ceva, mă ia de mână, îmi explică, nu o înteleg. Umblu haihui pînă se înserează.

            Mă întorc acasă pe jos. Acum, strada însorită mă obosește, îmi accentuaează sentimentul confuz de om terminat. Mâine mă așteaptă o zi fericita, voi face un pas ferm spre copilul meu.
E minunat atunci când ai în brațe o așa minune. El îți gângură, îți zâmbește, te atinge cu mânuțele-i mici și firave, aceasta te înaripează, te face să te urci pâna la Dumnezeu și înapoi.

            Clinica pe care am ales-o este recunoscută ca una dintre cele mai exprerimentate şi de succes din Europa. Din 1996 a ajutat la conceperea a mai mult de 10 000 de copii, cu rata succesului de 60% la pacienţii din anumite categorii de vîrstă.

            Ajung la clinică mai devreme cu un sfert de oră. Mă întâmpină la intrare un asistent medical cu ochii de cafea. Nu vorbește engleza, îmi face semn să trec în sala de așteptare.
Sală spațioasă de un fast discret și autentic într-un gri profund, canapele moi albe imaculat recepția de un roșu strident care contrastează cu restul interiorului.

            Sunt singură, soțul urmează să vină la clinică ceva mai târziu, are treburi prin oraș.
Muzica relaxantă care răsună lin din difuzoare ma duce în transă, într-o stare de...
Vin doi copilași spre mine, mă ating pe obraji, pe păr mă iau de mână, „haide mamico, ce mai stai, să mergem!”. Ieșim afară, observ cu stupefiere că nu suntem în Atena ci la reședința noastră din Paris.
Soțul așează masa de sărbătoare „La mulți ani iubito! De ce te-ai reținut așa de mult? Să trecem la masă! Copii fericiți se așează la locurile lor. „Mamy ți-am pregătit și noi un cadou” și-mi oferă o cutiuță de vinil cu un ornament grafic „ține, dar să-l despachetezi mai târziu”.

            Îi privesc, îi admir, mi se umple sufletul de fericire când îi văd cum se zbenguie voioși.
„Mama, medicul ne așteapă, să mergem!” privesc la ei nedumerită. „Medicul vă așteaptă, medicul...”
mă trezesc, deja de cinci minute îmi vorbea asistenta medicală „doamnă, medicul vă așteaptă...”.
A urmat un tratament îndelungat de câteva luni iar încă peste nouă luni au apărut gemenii Etienne și Beatrice, o forţă a naturii, un dar ceresc, o lumină vie care ne face fericiți în fiecare zi.


Autor: Mary Cojocaru


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 28 noiembrie 2016 14:01
    mult succes si rabdare pentru cei care s-au pornit la acest drum greu de realizat. eu deja am trecut prin toate chinurile acestei vieti. ohhhhh! prin cate clinici am trecut, cati bani aruncati in vant. abia ajunsa la o clinica in ukraina vedem ceva rezultate. aici ma aflu si acum, speram ca v-a fi bine pana la final si in ianuarie in sarșit v-oi fi fericita mamica.
    1. 28 noiembrie 2016 14:10
      eu am fost la moscova, acolo mi-au promis marea si sarea insa deja am cheltuit la 30000euro si...... nimic. tot spun ca nu a mers sau incep a ne da sperante ca parca mama-surogat e insarcinata si pe la saptamina 19-20 ne aduc careva rezultate ca a murit copilul nostru. Spune-mi te rog e posibil asa ceva?
      1. 28 noiembrie 2016 14:35
        nu pot sa spun exact, la mine a mers bine aici din prima. nu am avut probleme. ei mi-au gasit si mama si cazare, de totul s-au ocupat ei(compania).
        1. 28 noiembrie 2016 14:41
          eu tot am fost în ukraina. parca se vede a fi bine, speranta nu ne lasa. mai vedem noi ce v-a fi in continuare. am ales clinica de aici si nu-mi pare rau de loc.
          1. 28 noiembrie 2016 15:14
            Buna ziua, Bianca spune-mi te rog, dar in ukraina parca e razboi. mie mi-ar fi frică să merg acolo. se spune că această țară este una din cele mai corupte si mai periculoase tari. despre ce fel de seriozitate poate fi vorba acolo când ei nu au o politică stabila.
            1. 28 noiembrie 2016 15:23
              Anna, nu e adevarat ceea ce spun. război poate și este, însă nu are el treabă cu kiev-ul. La aceasta clinică e liniște și armonie totală. și cât privește corupția eu tot încă nu am intâlnit dificultăți cu acest fenomen. cum am vorbit cu ei, așa și a fost. Nu este mai periculos kiev-ul decât paris-ul. Ba chiar este mai sigur aș spune eu.
  2. 28 noiembrie 2016 16:06
    viata fara de copii e ca si soarele fara de caldura. e naspa cand nu poti sa-i ai, e cumplit, e groaznic. iti pare ca toata lumea te condamna si toti stiu de problemele tale cu toate ca realitatea de cele mai multe ori e alta. cineva spunea ”copiii sunt manile cu ajutorul carora atingem cerurile”, intr-adevar fara ei viata nu ar avea sens. aveti grija de voi si de copii vostri iar daca domnul inca nu vi i-a daruit, nu va intristati, toate vin la timpul lor!!! 
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Luptați pentru visele voastre și, cel mai important... dacă aveți posibilitatea, dăruiți familie celor care merită asta mai mult ca oricine – COPIII!
14.12.2016
Viața celui mic depinde în totalitate de tine – Mama!
30.11.2016
Copiii sunt temelia unei familii fericite și împlinite. Ce-am fi noi fără urmași? Ce trist ar fi pe lume fără acel zâmbet nevinovat și dulce.
25.11.2016
Cei geloși sunt un motiv de tulburare pentru cei din jur și o sursă de tortură pentru ei înșiși.
21.11.2016
Moare satul, mor obiceiurile, ceea ce va duce la moartea naţiunii.
14.11.2016
A suferi de infertilitate, înseamnă să trăiești pe aceelași Pământ și să nu vezi soarele. Pentru că un copil este asemenea unui soare care îți luminează viața și ți-o face cu sens.
14.11.2016
Cea mai mare bogăție din această lume sunt copiii, mai mare decât toți banii din lume și toată puterea de pe pământ.
11.11.2016
Capacitatea de a suporta singurătatea și de a primi plăcere datorită ei este un dar măreț.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal