Singuratatea – un tabu care se cere eliberat

11.11.2016
5
4 465


Capacitatea de a suporta singurătatea
și de a primi plăcere datorită ei este un dar măreț.
B. Show






            Ce este singurătatea și de unde ea apare? Aproape fiecare dintre noi și-a pus o astfel de întrebare măcar o singură dată în viață. Singurătatea e un sentiment, la fel ca și multe altele care depinde de prisma prin care noi vedem lumea. În mod formal, singurătatea apare atunci când rămânem singuri sau suntem izolați, dar acest lucru nu e chiar așa... În fiecare zi noi comunicăm cu o mulțime de persoane: la serviciu, în magazin, în transportul public etc, dar acest lucru nu ne împiedică să ne simțim singuri. În agitația de zi cu zi noi nu sesizăm acest lucru. De cele mai multe ori simțim mai acut acest sentiment în zilele de odihnă, prin urmare ne străduim să mergem în vizită, să petrecem ziua în fața televizorului sau calculatorului.

            Mai mult sau mai puțin, singurătatea e o parte din viața noastră și există situații în care ea poate deveni un dușman de temut. Singurătatea e o stare complexă și fiecare dintre noi o trăiește cu o intensitate aparte. Sunt momente când ne dorim să fim singuri pentru a ne pune gândurile în ordine, pentru a medita sau pentru a ne regăsi. În astfel de condiții, singurătatea devine o școală unde învățăm să fim mai chibzuiți, mai atenți, ca să ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile ce urmează să le luăm. Unii dinte noi aleg singurătatea în mod conștient, ca pe un stil de viață, ca o soluție după o relație eșuată sau o dezamăgire profundă, dar ea ar putea să se strecoare în viață noastră și după o pierdere importantă în viață: a unei rude, a unui prieten, a partenerului de viață etc.

            Deseori auzim că trăim în secolul vitezei și al tehnologiilor, acest lucru spunându-se cu referire la circulația rapidă a informației și reducerea distanțelor dintre oameni cu ajutorul noilor invenții: telefonia mobilă, internetul, rețelele de socializare. Cu toate acestea, cu cât distanța fizică pare a se micșora, barierele emoționale dintre oameni cresc tot mai mult. În loc să fim mai apropiați sufletește unii de alții, ne simțim deseori respinși și neînțeleși. Nu tehnologiile în sine sunt de vină, atâta timp cât ne facilitează comunicarea, în condițiile în care nu e posibil să discuți îndeaproape cu interlocutorul. Dar, în momentul în care tehnologiile înlocuiesc emoțiile adevărate, atingerea și comunicarea firească dintre oameni, atunci cu siguranță putem să fim de acord cu psihologii moderni care consideră singurătatea ”ciuma” secolului XXI.

            S-ar părea că în orașele mari, supraaglomerate nu pot exista oameni singuri, dar paradoxal, acolo se găsesc cei mai mulți însingurați. Orașele mari nu unesc oamenii, ci îi înstrăinează, pentru că aglomerația creează impresia unei posibilități permanente de a face cu cineva cunoștință, dar și schimbul necontenit de imagini, oameni și situații, oferă doar iluzii, de cele mai multe ori fără posibilități de realizare. Indiferent dacă este rezultatul unei traume psihologice din copilărie, din maturitate sau altele, singurătatea poate deveni o condiție a personalității. De singurătate nu putem scăpa; oamenii secole întregi se străduiau să scape de ea sau să se obișnuiască cu ea. Cel ce nu era de acord cu ea - o blestema, cel resemnat – n-o observa, iar cel înțelept – o savura. Singurătatea a existat mereu, iar aceasta înseamnă că ea este necesară. Putem să ne simțim singuri în mulțime sau chiar alături de persoana iubită.
Adeseori acest sentiment nu depinde de faptul dacă este cineva alături sau nu, ea depinde de structura personalității noastre. Noi nu putem scăpa de singurătate, în schimb ea ne poate ajuta să folosim timpul rațional în scopul autoperfecționării. Singurătate atinge cote maxime atunci când se încheie o zi tumultoasă, comunicarea cu prietenii și colegii a luat sfârșit, telefonul nu mai sună, străzile devin întunecoase și pustii iar noi rămânem singuri în apartament. Putem să mergem într-un club de noapte și să comunicăm cu persoane necunoscute, dar acest lucru va atenua sentimentul de singurătate doar pentru un scurt timp.

            Trebuie să ținem minte că singurătatea nu e mereu ceva rău. Sunt situații când avem nevoie să rămânem singuri pentru a analiza și a chibzui anumite neclarități, situații etc. Dar când ea durează mai mult decât ne dorim și începe suferința, atunci putem să vorbim despre problema singurătății.
Dacă omul este lipsit de cantitatea necesară de comunicare, de impresii și trăiri, el ar putea să se confrunte cu probleme de ordin psiho-somatic. Suferința din singurătate vine din insuficiența de persoane apropiate, căldură sufletească, informații și experiențe.

Remedii:

            – Pentru că uneori e greu să percepem cauza apariției sentimentului de singurătate, mai întâi trebuie de clarificat de ce fel de comunicare avem nevoie și anume aceasta insuficiență să o suplinim.
De aceea, nu accepta sfaturile cuiva să mergi într-un local de noapte de exemplu, pentru a găsi pe cineva;

            – Nu-ți neglija trăirile, acceptă-le existența, apoi caută singur sau cu ajutorul specialistului soluția. Cu cât mai mult îți neglijezi sentimentul de izolare sufletească, cu atât îl vei trăi mai intens, iar singurătatea tinde să devină cronică;

            – Viața ar putea să se umple de impresii vii într-o călătorie exotică, dar depinde în mare parte de atitudinea ta față de aceasta evadare, pentru că poți fugi la capătul lumii, dar de tine însuți nu fugi nicăieri;

            – Cercurile de dans pot să-ți compenseze insuficiența de comunicare și totodată să te mențină
într-o formă fizică minunată;

            – Împrietenește-te cu colegii de școală, facultate sau serviciu, fii atent la ceea ce le place,
astfel vei putea mai ușor să te apropii de ei;

            – Înconjoară-te de persoane optimiste, cele negativiste îți pot acutiza stările proaste;

            – I-ați un animal de companie. El îți va fi fidel absolut dezinteresat și mereu bucuros
de prezența ta;

            – Îndreaptă-ți privirea și gândul spre Dumnezeu. Cercetările sociologice demonstrează că singurătatea mai puțin îi atinge pe cei credincioși, căci Dumnezeu e mereu cu ei;

            – Alege formele de comunicare ce vor contribui formării tale ca personalitate: studiile, activitatea creatoare, cultura fizică. În urma studiilor apare necesitatea de a transmite cuiva aceste informații, astfel deveniți un interlocutor interesant. Colegii ce au lucrat împreună la vreun proiect, vor rămâne apropiați, chiar dacă nu se vor revedea mai mulți ani. Iar dacă tu ai făcut cunoștință cu rezultatul muncii unor oameni de geniu, atunci ai stabilit legătura cu un întreg univers. Dacă tot timpul îl dedici autoperfecționării, atunci nu vei mai avea timp să suferi de singurătate, iar în calea ta neapărat vei întâlni oameni la fel de însetați de cunoaștere și comunicare, iar într-o zi când nu te vei aștepta, să întâlnești marea iubire a vieții tale.

            În final putem spune că psihologii au ajuns la concluzia că cel mai bun medicament împotriva singurătății este acceptarea ei, acceptarea melancoliei, acceptarea tristeții, ca pe un experiment
funda-mental de autocunoaștere și control, o șansă de a înfrunta, fără menajamente, modul nostru de a gândi și simți. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să ne fie deloc teamă de singurătate, ci mai degrabă să căutăm să o primim ca pe ceva temporar și să căutăm să înțelegem mesajul destinat nouă, pe care ea îl ascunde. Apariția acestui sentiment de izolare sufletească poate fi semnul că trebuie să devenim mai generoși cu cei din jur, mai puțin critici, mai deschiși sufletește sau poate mai atenți la adevăratele noastre calități interioare. Întotdeauna, ne spun psihologii, singurătatea are un sens constructiv.
Totul este să avem curajul, să găsim căile de a-i descifra mesajul, iar apoi, chiar să le parcurgem, fără să disperăm după câteva săptămâni sau luni de căutări. Rezultatul nu va fi doar dezrobirea de acest sentiment apăsător, îmbunătățirea condiției noastre umane, ci și reușita să facem un pas decisiv spre ceva fundamental, ceea ce fiecare dintre noi își dorește - starea de împlinire și fericire atot-copleșitoare.


Autor: Ana Sandra


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 22 noiembrie 2016 12:32
    Singuratatea este relativă, pentru fiecare persoană ea are culorile și nuanțele sale. Spre exemplu, pentru un pictor, compozitor, sau scriitor singurătatea e benefică, e o formă de a crea de a ne bucura pe noi, spectatorii, melomanii, cititorii și toți cei impătimiți de artă cu lucrări, cu opere noi. Pentru mine singuratatea e o formă de revelație, e o binecuvântare, o oază de liniște. Consider că fiecare ar trebui să-și acorde cel puțin câteva ore de singurătate pentru contempla și a fi cu noi inșine.
    1. ana
      26 noiembrie 2016 17:51
      nu as fi deacord. pentru tine e o fericire sa fii singura, poate pentru ca tu nu esti singura aproape niciodata. dar..... incearca sa intrebi batrinii, cei care au nevoe de noi si de comunicarea vesnica cu noi. ce simt ei? cum le este lor cind sunt singuri?
      toti v-or raspunde cu siguranta ca e foarte dureros sa nu ai pe nimeni alaturi.
      cit priveste calatoriile recomandate de specialisti, ele presupun in ele o forma de comunicare cu lumea. in ziua de azi e periculos in orasele mari sa iti faci prieteni noi, sa ai incredere in straini. multi din astia au venit in orasele mari pentru a obtine totul. astfel de oameni sunt gata sa te suporte cu zimbetul pe fata pentru a te lovi foarte dureros apoi in spate. sunt gata sa iti asculte durerea, pentru ca mai apoi sa cunoasca in care punct sa loveasca pentru a te distruge complet. nu se merita sa ai incredere in necunoscuti. pentru a nu fi singur ar fi bine sa ai o legatura foarte strinsa cu copiiisai. sa mai cheme nepotii la ei. sa comunice cu familia. 
      1. 26 noiembrie 2016 17:59
        nu toti au copii si nepoti. sunt persoane destul de singure la o virsta frageda. eu as recomanda să își facă un copil, care apoi v-a deveni sensul vieții. el mereu te vaaștepta acasă, mereu v-a fi alături. un copil nu este o povară, un copil este o binecuvîntare de la dumnezeu. un copil este omul pe care îl modelezi tu, o bucată de lut din care tu ești acel care crează ceva frumos. deci, ce vei crea, aceia vei avea pe tot parsul vietii tale.
  2. 12 decembrie 2016 13:32
    Singurătatea diferă de la om la om. Eu una ador singurătatea, nu cred că e ceva grav. E ok să fii singur, dar, nu e ok să exagerăm cu asta. Partea negativă a situației este că, la un moment dat devine o deprindere atât de gravă încât nu mai poți să te implici într-o relație, devine otrava ta. De aceea, fiți puțin mai atenți.
  3. 16 ianuarie 2017 16:53
    Bună, eu am trăit o viață foarte grea, însă când am rămas singura și nu aveam nici un omuleț pe care sa-l cuprind am înțeles că toate altele până acum nu se compară.
    Deci pană la 20 ani am avut 2 avorturi și sigur că căsătoria prima mea nu a durat mult. Nu mai aveam încredere nici într-un bărbat, pânu nu am întâlnit pe el dragostea vieții mele (la 42 ani). De la bun început am spus că nu pot avea copii, dar el a spus că nu e problemă. În anul 2015 am apelat la mama surogat de la clinica Biotexcom Ucraina. Mama surogat a născut nouă 2 fete sănătoase, gingașe. Fetițele noastre. Da, a costat scump. Da, îmi era frică. Da, aveam îndoieli.Dar merită! Acum nu îmi vine să cred că am trecut prin foarte multe greutăți. 
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Viața este prea scurtă pentru a o pierde în rutină. Timp niciodată nu este suficient, de aceea el trebuie folosit cu vigilență și chibzuință. Nimic nu poate fi mai important decât căsnicia ta.
14.12.2016
Familia depinde de doi, de respect, răbdare și încredere. E mai ușor să divorțezi decât să rezolvi problema, dar calea spre fericire e întotdeauna mai grea.
12.12.2016
Nu lăsa frica, sau alte motive, să te lipsească de cel mai frumos sentiment pe care o femeie poate să-l simtă, sentimentul matern.
30.11.2016
Există foarte multe cupluri care au deja și copii, formează o familie, dar, oricum nu simt nevoia să-și oficializeze relația. Atâta timp cât se iubesc și se simt bine așa, de ce nu.
22.11.2016
Încrederea nu este altceva decât garantul dragostei și siguranței într-o relație. E starea ce definește respectul unuia față de celălalt.
16.11.2016
Există o părere că dacă un cuplu își înregistrează căsătoria, neapărat toate problemele de familie sunt rezolvate, ei își aparțin unul altuia și vor fi fericiți până la adânci bătrânețe. Oare nu e un mit?
07.11.2016
Nu ar trebui să existe obstacole pentru a deveni părinte.
03.11.2016
Ciudat sentiment de spaimă. Timpul închis bine între pereți. Nimeni nu-l agită. Tu stai în colț și-l primești. Nu miști deloc. Uite-l cum stă. Are culoare galbenă. E al tău.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal