A fi sau a nu fi o căsătorie înregistrată?

16.11.2016
9
7 326


            Această întrebare și-o pun atât femeile, cât și bărbații în special, în ultimele 2-3 decenii.
Evoluția nu stă pe loc și lucrurile s-au schimbat nu numai în societatea actuală, dar și în modelele sociale acceptate de secole. Câți dintre noi își pun întrebarea: oare nu procedează astfel pentru ca așa se face de ani, pentru că așa trebuie etc. și dacă primim cu bucurie tot ce ne aduce evoluția atunci de ce ne preocupă această întrebare?

            Există o părere că dacă un cuplu își înregistrează căsătoria, neapărat toate problemele de familie sunt rezolvate, ei își aparțin unul altuia și vor fi fericiți până la adânci bătrânețe. Oare nu e un mit?

            Femeile (în mare parte) trăiesc iluzia că după oficializarea căsătoriei, soțul va fi exact așa ca până la „marele eveniment”, că acesta îi va aparține toată viața, va fi mereu aproape și nu o va lăsa atunci când îi abate, îl va obligat să-i dea tot salariul și să facă tot ce-i cere. Și, cât de mare este dezamăgirea atunci când conștientizează că scumpul soț are o relație în afara căsătoriei, îl interesează mai mult de ieșirile cu gașca decât de grijile casnice etc. Oare nu este asta una dintre cele mai dureroase capcane de iluzii în care ar putea cădea oamenii căsătoriți?

            Încercați să vă amintiți niște cupluri pe care le cunoașteți, nu este greu: sunt căsătoriți, au trăit ani buni împreună, dar din relația inițială nu am mai rămas decât amintire, știu că-i așteaptă un proces îndelungat și stresant de împărțire a averii și multe alte momente neplăcute care vor însoți procesul de divorț. Așa și trăiesc – căsătoriți cu unii, iar în relație cu alții. Care e sensul căsătoriei oficiale atunci?
Oare nu încrederea și dragostea trebuie să fie temelia oricărei relații. De ce doi oameni care își mărturisesc și-și promit unul altuia să dăruiască tot ce au mai bun, în final trebuie să depună careva cereri, să le oficializeze cineva străin relația? Ce fac toți acești oameni în relația dintre cei doi, care doar doi au fost mereu? Unde dispare încrederea inițială că e nevoie de tot felul de hârtii și ștampile pentru a convinge pe cineva că între ei e un sentiment adevărat?

            Tocmai din această cauza multe cupluri evită toate formalitățile și decid doar ei înșiși regulile după care le este mai comod sa trăiască, fără sa dea cuiva explicații.

            Un cuplu care trăiește fără formalități nu va lăsa pe niciunul dintre cei doi să trăiască iluzia proprietății absolute aspra partenerului său. Fiecare e conștient că sunt împreună atâta timp cât sunt în stare să ofere dragoste, sinceritate și înțelegere fără a fi obligați de către un sistem să o facă.
„Dragostea e frumoasă tocmai pentru că nu cunoaște nici o silnicie” (C. Petrescu), iar formalitățile legale impun, supun, urmăresc. Oare nu ajungem din nou la aceeași concluzie – motivul primar pentru care a apărut un cuplu – nu mai are nici o importanță deja.

            În final – la ce bun să faci ceea ce nu are nici o legătură cu relația unui cuplu?
Dragostea adevărată nu are nevoie de formalități și asigurări juridice. Oficializarea se pare că este o confirmare nonverbală a faptului că orice sentiment are sfârșit, iar interesele sunt mai presus de emoții.

            Prin urmare, nu formalitățile ne fericesc, important e ca cei doi se iubească reciproc, să fie sinceri și să-și mențină sentimentele ca în prima zi când s-au îndrăgostit, numai așa pot să fie fericiți împreună.


Autor: Ana Sandra


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 22 noiembrie 2016 13:34
    Concubinajul este o chestie bună până la o perioadă dar nu mereu. În fond, concubinajul este perioada de probă în care cei doi își testează sentimentele iar acest test nu poate continua la infinit pentru că riscăm să ne găsim alți parteneri de viață cu care la fel vom „încerca” să facem o familie... „Dragostea nu are formalități” dar gândiți-vă la viitor, la o societate fără familii unde concubinii își schimbă partenerul/ele ca pe mănuși, unde copii nu au un tată oficial, ori mai bine, copii sunt foarte puțini pentru că acest cuplu neînregistrat nu dorește să-și mai complice viața cu un copil. Risc să par demodată, dar eu sunt pentru familia clasică și o căsătorie înregistrată. La urma urmei, dacă nu merge ceva mai bine divorțezi decât să trăiești în așteptare.
    1. 22 noiembrie 2016 23:47
      Salutări!
      Dragă Simona sunt de acord cu tine "Dragostea nu are formalități" dar... sunt și eu mai demodată, mai țin cont și de tradițiile de la bunica sunt pentru căsătorie și cununie. Căsătoria este marele test al responsabilităţii şi matutităţii fiinţei umane. Dar ceea ce mai ştiu este că atât timp cât lucrurile se vor aşeza după principiul reciprocítăţii - adică dacă și eu, și tu suntem egal de implicaţi, devotaţi şi jertfelnici, chiar dacă la început nu suntem destul de maturi - cu siguranţă că lucrând împreună, modelându-ne nu unul pe altul, ci unul pentru altul, vom învăţa împreună maturitatea. Şi, ceea ce este mai important, o vom preda frumos şi copiilor noştri.
      1. 23 noiembrie 2016 10:30
        Ai dreptate Genica, căsătoria este testul responsabilității și maturității ființei umane. Eu mă ghidez de modelul căsniciei părinților mei care nu au trăit în concubinaj, au făcut nuntă, cununie după cum e tradiția și trăiesc până acum împreună, mai bine de 30 de ani în armonie.
        Nu cred că într-un cuplu trebuie să-ți modelezi jumătatea, modelându-l nu vei ajunge departe și nu vei obține mare lucru. Trebuie să-ți accepți jumătatea/partenerul așa cum este cu cusururile și neajunsurile lui. Dr. Laura Schlessinger în cartea „Cum să-ți îngrijești soțul” spunea următoarele: Este ofensator și demoralizator atunci când femeile vor să remodeleze bărbații după imaginea pe care o au despre bărbatul perfect sau despre soțul ideal”. Tot ea spunea că: „Atitudinea ta este ceea ce determină valitatea vieții. Înțelegerea bărbaților și a nevoilor lor determină și ea calitatea căsniciei tale” și eu sunt cu totul de acord cu ea.
  2. 22 noiembrie 2016 16:03
    Căsătorie sau concobinaj este o temă buna!Sunt convinsă că doi oameni care se iubesc cu adevărat nu au nici un motiv să nu vrea consfinţirea iubirii lor în ochii lumii şi în faţa cerului. Dar ştiu şi că o hârtie în plus şi o ceremonie, oricât de pompoasă ar fi, nu va drege lucrurile care nu funcţionează între doi oameni.Oricum ar fi ea cu acte sau fară, o relație trebuie să dureze în timp, aceste aspecte mai degrabă de principiu nu trebuie să umbrească viitorul celor doi parteneri.. Cum vor gestiona situația în timp se va vedea pe parcursul relației, singurii care aleg cum să trăiască, în concubinaj sau cu acte, sunt doar cei doi atâta timp cat lor le este bine in viață. Deci decizia vă aparține întru totul, numai dumneavostră împreuna cu persoana iubită vă alegeți felul cum vreți sa traiți in cuplu. Alegeți ce este mai bun pentru voi și iubiți-vă până la adânci batrâneți, pentru că important este ințelegerea în cuplu și nu neapărat niște acte care sa vă țina legați obligatoriu, doar pentru că așa este bine și frumos. Părerea mea este că doar în cadrul căsătoriei două persoane libere se pot darui reciproc și fara teamă sau egoism, eu optez pentru căsătorie.
  3. 23 noiembrie 2016 10:46
    sunt pentru o casatorie fara acte! la ce bun toate formalitatile, doar pentru ca sa fii ca toti?... nu cred ca asta este cea mai buna idee... nu vreau sa fiu ca toti! mi-e de ajuns ca-l iubesc si ma iubeste in rest nimic nu conteaza... casatoria nu te salveaza de esec, de probleme... de ce e benefic concubinajul? pentru ca nu te mai casatoresti asa orbeste făra ca sa stii cum e omul de langa tine cu care-ti vei petrece restul vietii ca sa nu se mai intample ca te casatoresti si imediat ajungi la divort, sau si mai rau, faci si un copil si pe parcurs realizezi ca nu merge relatia, ca persoana de langa tine nu este acea de care ai tu nevoie și nu-ti convin multe la ea etc...
  4. 24 noiembrie 2016 16:20
    Casatori este un lucru foarte bun dar sa stitica pentru a lua asa o decizi trebuie mul sa te gandesti la asa ceva acest lucrunu se face pe un an doi dar pe o o viata  si trebue cu atenti sa alegi persona iubita
    1. 24 noiembrie 2016 17:02
      Salutare!
      Vai! ce mă bucur să văd la tema data și opinia  unui bărbat , și opinia dată să fie pozitivă.
       Mihai ai dreptate că , atunci când alegem persoana dragă o alegem nu pe un an sau doi dar pe o viață .... Sunt deacord și sunt pentru căsătorie ,cu nași ,cu cununie așa cum era și la bunei noștri , de ce căsătorie și nu concobinaj ,pai ce bun avem noi în concobinaj ....NIMIC vă zic eu, am o prietenă care iubește și ne având altă eșire trăește în concobinaj (așa zisul soț nu vrea să auda nimic la tema căsătorie). E bine să avem libertate dar acestă libertate o putem avea și in căsnicie , nu vreau să judec pe nimeni și trăim într-o țară democratică și trebuie să ținem cont și de părerile altora , mai sus doamna Andra zicea ca e pentru concobinaj da accept părerea ei insă...nu cred ca este doamnă sau domnișoară care macar o dată nu a visat la acea zi ,o zi importantă, ziua în care e prințesă , ziua în care e cea mai frumoasă si mai deosebita,ziua când îmbraci rochia albă de mireasă.De mică mă visam în rochia care am avut-o la nuntă, cum am vazut rochia în imaginația de copil așa mi am procutat-o un vis înplinit. Respec și iubire tuturor
      1. 26 noiembrie 2016 00:07
        nu prea as fi deacord cu faptul ca o casnicie nu trebuie oficializata. in primul rind omul care nu vrea sa oficializeze o casnicie, este un om pe interese. in al doilea rind copiii nascuti intr-o astfel de casnicie nu au dreptul la mostenire. deci, in final as spune ca oficialitatile nu se fac pentru a lega o persoana de alta, ci pentru a proteja persoana iubita. viata e plina de surprize, de buii si nenorociri. ar fi bine sa fim realisti, să conștietizăm ca nu ne dorin ca după moartea noastră persoana iubită să rămînă în stradă. nici eu nu aș vrea să rămîn în stradă după moartea omului drag.
  5. 29 noiembrie 2016 15:16
    Sabrina, Ai dreptate, o căsătorie trebuie să fie oficializată. Dacă „soțul” neoficial, sau altfel spus, concubinul nu îndrăznește să te ia de nevastă și îți spune că nu a venit încă timpul (cu toate că trăiți ani buni împreună), nu avem bani suficienți, așteptăm zile mai bune etc… fugi, lasă-l, nu mai are rost să aștepți până el „se v-a trezi”, nu vor fi pentru că el: fie nu te iubește suficient pentru ca sa petreacă restul vieții cu tine într-o căsătorie oficială,  i-e confortabil așa sau pentru că îl scarpini între cornițe, îi gâdili orgoliul și el considera că e perfect, iar perfecțiunea moare într-o căsătorie, căsnicie legală, și cea mai mare frică pentru el este că tu după căsătorie vei face scandal și vei fi infernală iar frumusețea și gingășia de odinioară vor dispărea în neant… salut!
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Viața este prea scurtă pentru a o pierde în rutină. Timp niciodată nu este suficient, de aceea el trebuie folosit cu vigilență și chibzuință. Nimic nu poate fi mai important decât căsnicia ta.
14.12.2016
În prezent, a devenit la modă ca femeile să-și ia bărbații cu ele pentru ca aceștia să asiste în timpul nașterii.
01.12.2016
Am început cu un joc, un exercițiu naiv care dorea să aducă buna dispoziție, rezultatul ne-a uimit atât pe noi cât și pe reprezentanții sexului puternic.
30.11.2016
Există foarte multe cupluri care au deja și copii, formează o familie, dar, oricum nu simt nevoia să-și oficializeze relația. Atâta timp cât se iubesc și se simt bine așa, de ce nu.
24.11.2016
Întotdeauna vor exista divergențe între generații. Sunt rare cazurile în care părinții sunt înțeleși de către copii și viceversa.
22.11.2016
În goana după succes, carieră, bani și noi posibilități se uită valorile morale pe care societatea a fost clădită.
07.11.2016
Nu ar trebui să existe obstacole pentru a deveni părinte.
02.11.2016
Muzica este descrisă cu exactitate ca fiind limba îngerilor.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal