Criza adolescenței!

25.11.2016
9
1 210


            Adolescența. Una dintre cele mai dificile perioade din viața unei familii, dat fiind faptul că,
această vârstă este o bătaie de cap atât pentru copil, cât și pentru părinții acestuia.

            Minorul este la o etapă importantă din viața sa, este clipa când se formează ca personalitate,
un om cu propriile viziuni și propriul ego. Este punctul culminant cînd se bate copilul din tine cu adultul în devenire. Capriciile copilăriei nu fac loc inteligenței maturității, iar lupta dintre ele transformă această perioadă, deseori, în una dintre cele mai dificile și remarcabile din viața fiecărui.

            A. Adler a considerat că în perioada adolescenței este intensificat complexul de inferioritate sau cel de superioritate. Cel care a conturat însă ideea "Crizei de originalitate" a adolescenților a fost M. Debesse (1903-1985) prin lucrarea "La crize d'originalite juvenile" (1937). G. Goldman si D. Ricsmann au punctat trăirea de către adolescent a unor stări de conformism și complementar de rebeliuni.

            La vârsta de 14-16 ani, adolescentul simte nevoia de afirmare și, anume de afirmarea în grup.
El tinde cu tot dinadinsul să fie acceptat de ceilalți, aici deja începe procesul de negare a propriei persoane, insatisfacții și contradicții. Anume această etapă din criză este cea mai dificilă și cel mai greu de traversat. În astfel de momente, copilul are nevoie de sprijinul familiei, deși îl refuză categoric și dur.
Răbdarea și înțelegerea joacă un rol important în ceea ce privește atitudinea părinților în această situație. Cu strigăte și violență nu rezolvi nimic, chiar poți complica starea de lucruri. Arată-i că se poate și altfel,
că orice conflict se rezolvă fără furie și agresivitate, fii modelul pe care el are nevoie să-l vadă într-un astfel de moment.

            Cea mai dificilă problemă la etapa dată, o reprezintă modificările corporale. Atât pentru fete cât și pentru băieți este relativ complicat să-și accepte noul corp, să realizeze că într-o oarecare măsură au pierdut o parte din sine. De asemenea, apar și unele defecte, precum ar fi acneea, de aici adolescentul începe să se subaprecieze, să fie mai emotiv, îi este jenă de felul în care arată. El nu realizează că toate acestea modificări la nivel fiziologic, sunt procese obișnuite prin care trece orice organism și, nu este nimic grav sau jenant în asta.

            Este o trecere prea bruscă, prea ciudată și prea greu de înțeles pentru un copil. Este primul pas de la copilărie către maturitate și, acest pas inițial te derutează foarte mult.

            De aceea, este vital ca părinții să-i ofere în aceste momente sprijinul și înțelegerea de care are nevoie. Să-i explice și să-l îndrume cu pași mici și siguri. Altfel, riscați să vă pierdeți copilul, în cazul în care acesta nu simte și nu primește atenția necesară de acasă, acesta o găsește în altă parte, de multe ori deloc reușit, căzând pradă viciilor maturității.

            Adolescența nu este o boală, nu este o catastrofă, este doar o perioadă ce necesită mult mai multă atenție și precauție și, dacă acestea sunt, o jumătate de cale deja este parcursă.


Autor: Alina Deleanu


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 25 noiembrie 2016 11:27
    E foarte greu in aceasta perioada, de acord. Am trecut cu baiatul meu prin asta. Dar, trebuie sa recunosc ca i-am fost alaturi si am incercat sa-l sprijin si sa-l inteleg. A fost greu, dar nu si imposibil.


    1. 29 noiembrie 2016 16:13
      Nu este adevarat Silvia. Fata mea are 16 ani, un caracter teribil, incerc sa-mi pastrez calmul si sa-i fiu alaturi, dar este imposibil. A devenit impulsiva, violenta, nu o mai pot controla, si nu mai stiu ce sa fac. Cred ca nu rezolvi aici nimic cu binisorul. Sunt vorbe in vint.
  2. 27 noiembrie 2016 11:44
    Văd că nu se pune accent şi pe o latură destul de importantă a personalităţii adolescentului. Foarte mult contează faptul că dezvoltarea se produce în corelaţie cu temperamentul persoanei. Dacă este un coleric, atunci va trece mult mai uşor peste toate procesele fiziologice de transformare în această perioadă, pe motiv că sunt persoane puternice şi active. Dacă discutăm de un temperament melancolic, atunci, situaţia va fi cu totul diferită, va deveni un adolescent şi mai închis în sine, va fi posedat de stări de depresie şi nu va dori să dea ochii cu nimeni.  
  3. 29 noiembrie 2016 16:24
    adolescenta este perioada super dificila in care se produs schimbari majore cu cei care mai ieri au fost copii. e foarte important ca adolescentul sa aiba sustinere foarte buna si parintii sa nu-l cicaleasca. un alt factor care influenteaza adolescentul este anturajul, grupul de prieteni si cercul de interese pe care il are acesta, daca prietenii adolescentul consuma alcool, droguri e mult mai greu sa-l debarasezi de acesti „amici”. eu am frate care este la varsta adolescentei, e foarte complicat, cu poti sa duci discutii normale cu el, dar ne straduim sa-l intelegem si sa-l acceptam asa pentru ca de altfel riscam sa il pierdem sau sa o ia pe cai gresite.
    1. 29 noiembrie 2016 22:22
      Toti am trecut prin astfel de situatii. Eo varsta pe care nu o putem controla. Parerea mea este ca, atunci cand copilul iti scapa de sub control se termina toate dulcegăriile. In momentul cand realizezi ca iti pierzi copilul nu te mai uiti ca nu vrei sa ridici vocea sau sa-l lovesti. Aplici orice metode, doar sa ajute.
  4. RR
    2 decembrie 2016 16:16
    Eu nu am avut proleme in adolescenta, un mare rol joca actiunile părintilor.
  5. Ina
    8 decembrie 2016 19:38
     În adolescenţă, schimbările sunt numeroase şi adesea dificil de înţeles atât pentru adolescent, cât şi pentru anturajul lui.Copilul pe care până mai ieri îl dădeai exemplu de bună purtare a devenit un rebel: te contrazice, este într-o negare permanentă, nimic nu-i este pe plac, vrea tot mai multă autonomie.Adolescenţa este un proces natural de separare a copiilor de părinţi, până la această etapă, cele mai importante persoane în viaţa urmaşilor. Acum, părinţii devin personaje secundare, deoarece copiii îşi creează propriul mediu social. Din această cauză, copiii îşi resping părinţii şi le contestă autoritatea.Adolescenţii au adesea impresia că nu-i luaţi în serios, ceea ce generează tensiuni între generaţii. Aşa este de când lumea, veţi spune. Mai rău, le reproşaţi  că sunt mai puţin curioşi şi mai puţin cultivaţi decât eraţi voi la vârsta lor. Aceste remarci îi rănesc şi îi fac să se îndepărteze.
  6. 12 decembrie 2016 13:09
    Copiii sunt diferiti. Nu sunt de acord cu aceasta criza. La mine copilul a trecut destul de repede aceasta perioada. Mai mult, nu am avut niciodata probleme cu el, mai ales probleme pe care nu le-as fi putut rezolva.Depinde si de educatie dragi parinti.
  7. 27 decembrie 2016 11:58
    Ce să zic nu cred eu în crizele astea , eu cred că e mai mult un moft format de parinți decât așa zia criză ,oare buneii noștri au știut de crize ??? Oare ei au avut timp să treacă prin crize, nu cred .Părerea mea este că copii din ziua de azi sunt prea alintați și li-se permite prea multe , au acces la toate în trecut copii erau mai simpli și mai cuminți worried .Mie chiar îmi pare rău că sa perdut multe în timp începând cu omenie și pînă la tradiții
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Viața celui mic depinde în totalitate de tine – Mama!
14.12.2016
Familia depinde de doi, de respect, răbdare și încredere. E mai ușor să divorțezi decât să rezolvi problema, dar calea spre fericire e întotdeauna mai grea.
15.12.2016
Odată ce a adus pe lume copilul, femeia riscă să treacă printr-o serie de complicații. Una din ele fiind lipsa laptelui matern.
01.12.2016
Fiecare din noi își prețuiește familia, uneori nu ne putem imagina viața fără aceste persoane, care ne-au oferit totul, atât din punct de vedere material cât și sentimental.
30.11.2016
Există foarte multe cupluri care au deja și copii, formează o familie, dar, oricum nu simt nevoia să-și oficializeze relația. Atâta timp cât se iubesc și se simt bine așa, de ce nu.
30.11.2016
Copiii sunt temelia unei familii fericite și împlinite. Ce-am fi noi fără urmași? Ce trist ar fi pe lume fără acel zâmbet nevinovat și dulce.
24.11.2016
Întotdeauna vor exista divergențe între generații. Sunt rare cazurile în care părinții sunt înțeleși de către copii și viceversa.
11.11.2016
Infertilitatea este o boală cumplită care iți poate lua totul, dar nu și speranța, care te va motiva să lupți și să cîștigi.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal