Frică sau respect?

29.11.2016
10
466


            Este foarte dificil să câștigi respectul în fața copilului tău, fiind părinte ai obligația morală de a fi un exemplu, un scut de siguranță și un etalon în fața odraslei tale.

            De mic, el trebuie să primească un semnal clar că tu ești părinte și el trebuie să te asculte.
Copilul trebuie să ia un anumit exemplu de la tine, să te respecte, să-i fie frică, când spun frică nu mă refer la un sentiment groaznic, bazat pe violență și maltratare. Mă refer la o frică nevinovată, logică și umană. Întotdeauna trebuie să te controlezi, în fața copiilor nu e loc de violență și nervi.

            Nu este corect să crezi că vei fi un model și o personalitate demnă de admirație pentru copilul tău în cazul în care în educația ta aplici mereu violența. Mai mult, riști să fii urât, treptat, copilul se va îndepărta de tine din ce în ce mai mult, vei crea o gaură între voi, iar mai târziu nu vei putea repara acest lucru.

            Situații sunt multe, oamenii sunt diferiți. Fiecare familie încearcă să-și educe copiii în maniera sa. Mulți cred că violența ajută, că bătaia este ruptă din soare, e ceva normal, doar așa îl poți educa corect și doar așa el înțelege. Prin astfel de acțiuni, gândire, îi creezi copilului tău momente care nu se vor șterge niciodată din memoria lui. El întotdeauna te va privi și va resimți acele trăiri, acele clipe de groază și spaimă. Merită oare?

            O altă categorie de părinți apelează mai mult la metoda educației moderne. Ei încearcă mereu să comunice cu copiii săi, să-i ajute, să-i îndrume. Chiar dacă uneori este greu, aceștia nu înțeleg și ai impresia că-i mai poți controla, ei rezistă și găsesc acea soluție magică, găsesc cheia spre inima copilului. Ei înțeleg bine că violența nu este o medotă spre rezolvarea problemei, din contra, este o nouă problemă.

            Ori de câte ori un părinte își lovește copilul, acesta trebuie să fie conștient de faptul că, acest gest este rezultatul greșelei sale. Undeva, acolo el a scăpat ceva privind educarea copilului. Astfel, reiese că tu, fiind om matur nu-ți asumi și nu-ți recunoști erorile, mai mult, copilul tău plătește pentru ele.
De altfel, riscați ca într-o situație cu adevărat critică, copilul să nu vă spună nimic, deoarece el este pur și simplu îngrozit.

Frica este o boală. O boală ce te paralizează, te lasă mut și încremenit.

Oare asta vrei pentru copilul tău?



Autor: Alina Deleanu


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 29 noiembrie 2016 19:51
    Părinţii care îşi educă copii prin strigăte şi bătaie, au fost şi ei la rândul lor educaţi prin acest mod. Am fost martor odată într-un magazin, unde copilul a început să plângă şi să se rostogolească pe podea pentru faptul că nu şi-a primit jucăria pe care o dorea.  În acel moment, mama lui a început să strige atât de tare la el, să-l îmbrâncească, dar fără sens. A cui este vina atunci, a părintelui sau a copilului? Copilul trebuie răsfăţat dar cu masură, în caz contrar va face şcene de acest fel până va merge la şcoală. Şi de mic trebuie învăţat să reacţioneze adecvat în orice situaţie, să se discute cu el calm ca copilul să înţeleagă ce se poate şi ce nu, că astăzi nu procurăm nimic dintr-un motiv sau altul.
    1. 29 noiembrie 2016 19:56
      Sunt de acord. Este foarte important sa nu-i rasfatam prea mult. Copiii trebuie educati corect, ca mai apoi sa nu fim nevoiti sa aplicam violenta. Totul depinde doar de parinti.
  2. 29 noiembrie 2016 20:02
    Nu sunt de acord. Consider ca bataia ajuta, ajuta mult. Eu am fost educat prin bataie si nu ma supar deloc pe parintii mei. Este ceva normal, doar in asa mod ii putem educa bine. Maniera moderna de a educa copiii nu ajuta, nu vedeti cum se comporta tinerii de azi, e strigator la cer. Fiti realisti si educati copiii cu severitate.
  3. 29 noiembrie 2016 20:12
    Trebuie sa fim in fata copiilor o autoritate astfel incat sa trezim respect, adminaratie dar si increderea unui prieten advarat. Să facem în asa fl incat copilul sa ne respecte din dorint de a semana cu noi, parintii la comportament.
  4. 29 noiembrie 2016 22:14
    Nu stiu pe cat de adevarat este. Sunt de acord doar cu unii de aici. Nu sunt de acord deloc cu articolul. Incerc sa nu-mi alint copilul, dar oricum nu ajuta, isi cam face de cap. Uneori imi permit sa-l mai pișc, nu cred că asta e mare violență. Consider că frica de părinți trebuie să existe.
  5. 30 noiembrie 2016 10:27
    parintii trebuie sa aiba autoritate in fata copiilor dar nu prin violenta. am trecut de acea perioada in care copiii se bateau ca sa stie de frica, ca sa ne asculte si sa fie niste marionete in mainile parintilor. copilul trebuie sa aiba libertate la gandire si la actiuni, iar cand face vreo pozna trebuie sa se discute cu el ca sa inteleaga ca a gresit. cuvantul are puteri magice, cu el poti sa bati si sa mangaii iar bataia dauneaza psihicii copilului si atunci nu trebuie sa asteptati de la el sa nu mai fie inhibat si sa aiba reusite la scoala.
  6. 2 decembrie 2016 23:47
    De fiecare dată când mă supăr pe fiul meu și abia mă țin să nu-l lovesc, îmi amintesc de tatăl meu care m-a bătut pentru orice mărunțiș până m-am căsătorit, uneori chiar nu înțelegeam care a fost motivul, iar explicațiile nu mereu veneau. Asta m-a făcut să-l urăsc mulți ani. Sunt furioasă pe mine însămi când nu mă stăpânesc și-mi lovesc copilul. E elev, aiurea vârstă, dar îmi spun mereu că va trece, important e să nu pierd cu el legătura așa cum am pierdut-o eu cu părinții mei. Comunic rar cu ei, și atunci când o facem, vorbim foarte puțin, că nu avem despre ce. Mă trec fiorii uneori când mă gândesc ca ar putea deveni și eu la fel de străină pentru fiul meu, cum a devenit tata pentru mine. Cu anii totul se iartă, în parte se uită, dar nu e relația pe care o văd la alții. Cred că relația părinți-copii, nu-și va pierde niciodată din actualitate. Să aveți grijă de voi și de copii voștri.
  7. 5 decembrie 2016 15:26
    Am un fiu, vă spun sincer, fără frică nu rezolvi nimic. În special cînd sunt la vîrsta adolescenței, e grav de tot. Nu ai cum să rezolvi anumite conflicte pe cale pașnică. Credeți-mă, chiar nu e vina mea, am încercat să-i insuflu cele mai bune valori, dar, vine un moment cînd simți că îl pierzi, și dacă cu adevărat îți iubești copilul, vei face totul ca să-l readuci pe calea cea bună, chiar și vei recurge la violență.
  8. 18 decembrie 2016 10:47
    Eu am avut o copilarie fericită , o copilarie fărăgriji dar și pînă în ziua de azi mii frică de tata . Nu pot să zic că ne-a maltratat ne-a batut dar am frică cu toate că deja am familia mea, am soț , am copil . Eu aș vrea și copilul meu să fie așa și să ne respecte pe noi ca părinți cum și eu îmi respect părinți. Știu noi am crescut în alte timpuri am avut o altă educație nu am fost așa alintați cum sunt copii în prezent .Încerc să îmi educ copilul cît mai corect dar nu reușesc , dacă e soțul acasă copilul este mult mai liniștit și mai ascultător , dar dacă îs singură nuprea îmi reușeste . Întrebarea mea este de ce copii sunt mai ascultători și mai indulgenți atunci cînd e prezent tatăl iar cu noi mamele se alintă de ce??
  9. 27 decembrie 2016 14:50
    Suntem exemplul copiilor nostri. Nu ii poti impune celui mic sa te respecte sau nu. Se va comporta frumos, te va asculta dar te va urî daca ii impui acest lucru. Totul trebuie sa decurga armonios, firesc... la fel si respectul!
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Familia depinde de doi, de respect, răbdare și încredere. E mai ușor să divorțezi decât să rezolvi problema, dar calea spre fericire e întotdeauna mai grea.
11.12.2016
Ce frumos este să fii femeie! Dar ce înseamnă, de fapt, să fii femeie? Să fii sensibilă, gingaşă, neajutorată, uneori capricioasă, poate şi puţin naivă, dar, în acelaşi timp, frumoasă.
01.12.2016
Fiecare din noi își prețuiește familia, uneori nu ne putem imagina viața fără aceste persoane, care ne-au oferit totul, atât din punct de vedere material cât și sentimental.
30.11.2016
Copiii sunt temelia unei familii fericite și împlinite. Ce-am fi noi fără urmași? Ce trist ar fi pe lume fără acel zâmbet nevinovat și dulce.
25.11.2016
Cei geloși sunt un motiv de tulburare pentru cei din jur și o sursă de tortură pentru ei înșiși.
25.11.2016
Desenele animate reprezintă cea mai importantă formă de divertisment în rândurile copiilor.
24.11.2016
Motivația reprezintă motorul acțiunii umane. În spatele oricărui comportament stă o motivație. Încă de mici, suntem periodic motivați pentru a face ceva.
22.11.2016
Încrederea nu este altceva decât garantul dragostei și siguranței într-o relație. E starea ce definește respectul unuia față de celălalt.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal