Experiența primului copil!



            Copiii sunt temelia unei familii fericite și împlinite. Ce-am fi noi fără urmași? Ce trist ar fi pe lume fără acel zâmbet nevinovat și dulce.

            Odată ce un cuplu află că în scurt timp vor deveni părinți, viața lor capătă un alt sens, iar toate gîndurile și ideile se rotesc doar în jurul acestui copil care este pe cale să-și facă apariția în această lume.

            Experiența primului copil este de neuitat. Niociodată nu vei mai simți pentru prima dată că peste nouă luni vei deveni mamă sau tată. Niciodată viața nu te va face mai responsabil decât în momentul în care afli că mai răspunzi de cineva în afară de tine. E ca prima dragoste, emoții și trăiri ce nu se uită niciodată.

            Cineva cunoscut mi-a zis într-o bună zi: „sunt în așteptarea celui de-al doilea copil, sunt în luna a șaptea iar noi niciodată nu ne-am gândit la un nume. Cu primul nu a fost așa, numele îl aveam pregătit chiar de la începutul sarcinii. Prima sarcină e ceva special, nici nu pot să-ți redau în cuvinte. Acum le știu pe toate, nu mă tem de nimic, am deja experiență. Cu primul însă, le făceam pe toate cu o enormă responsabilitate și frică, deoarece învățam, le făceam pentru prima dată. Chiar mi-i dor de acea perioadă. Sunt momente de nedescris.”

            Atunci când devii mamă sau tată pentru a doua sau a treia oară, tu deții deja acest statut, ești deja o persoană responsabilă ce le știe pe toate. Cu totul altfel stau lucrurile cu primul copil, atunci abia devii părinte, te dezvolți și înveți împreună cu cel mic. Înveți să răspunzi și să trăiești pentru doi sau trei, nu doar pentru tine. Abia atunci sentimentele materne și paterne își fac apariția încetul cu încetul. N-ai cum să mai simți așa ceva de două sau trei ori.

            Cu primul copil părinții panichează de la orice, chiar de la cea mai nevinovată tusă, pe când cu cel de-al doilea, e mult mai simplu, ei deja știu că fiecare copil la o astfel de vârstă se îmbolnăvește repede, este ceva normal. La prima sarcină, pozele au apărut chiar din primele zile când mama a aflat marea veste, până la apariția celuilat membru al familiei, pe când cel de-al doilea nu mai are parte de o asemenea atenție, entuziasmul părinților scade considerabil.

            De asemenea, când a venit timpul primii băițe, cei doi sunt nedumeriți, de cele mai multe ori bunica cea care sparge gheața. Cu cel de-al doilea e mult mai simplu, nu mai persistă acea frică și nedumerire.

            După prima naștere, femeia pentru prima dată suportă schimbări corporale, este foarte dificil să-ți accepți noul corp, cu atât mai mult când vine vorba de kilograme în plus. Mamele nu au timp și poate că nici puteri să frecventeze o sală, să-și îngrijească corpul, din simplul motiv că întotdeauna se află lângă copil.

            De altfel, bărbatul de asemenea trece prin clipe dificile. El este nevoit pentru prima dată să fie clasat pe locul doi, să fie lipsit de atenția de cândva și pur și simplu să accepte că deja niciodată nu va mai fi ca în trecut. Pentru bărbați uneori este mai dificil să perceapă unele situații, chiar dacă ar trebui să fie mai inteligenți și mai răbdători.

            Într-un final, e o perioadă dificilă, stresantă, dar cît de paradoxal ar suna... este cea mai frumoasă așteptare din viața unui cuplu. Cel mai frumos eveniment, unic, incomparabil, emoții de care își vor aminti peste ani și ani.

Sigur, părinți fiind iubim copiii egal, indiferent de e primul, al doilea sau al treilea.
Dar, numai primul copil te face responsabil, de la el pornește totul, datorită lui ai învățat să fii părinte!

Autor: Alina Deleanu


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 30 noiembrie 2016 10:41
    Nu sunt de acord. Sarcina este ceva frumos, cea mai splendidă perioadă din viața unei femei. Pot să vă spun cu certitudine că de trei ori am simțit aceleași sentimente. Nu contează e primul sau al doilea. E aceeși bucurie de nedescris de fiecare dată.Un sentiment special și tern.


  2. 30 noiembrie 2016 10:45
    Si tatii traiesc un sentiment deosebit :)
  3. 30 noiembrie 2016 12:19
    Sunt de acord. Am doi copii. Pot sa va spun din propria experienta ca tot ce e scris in articol e adevarat. Trairile la prima sarcina sunt unice, nu le voi uita niciodata. Acea experienta mi-a oferit cele mai frumoase emotii si trairi. La a doua sarcina nu-mi mai era asa de frica, eram preparata pentru toate, stiam deja fiecare pas, fiecare detaliu. Primul copil te invata sa fii parinte.
  4. 30 noiembrie 2016 12:25
    bărbatul de asemenea trece prin clipe dificile  mai ales atunci cand asisti la nastere prin ce clipe treci... smiley  stuck_out_tongue_winking_eye 
    1. 30 noiembrie 2016 13:50
      Sunt de acord,asta si am scris in articol. Ambii trec prin clipe dificile, este o experienta de nedescris!
      Oricum, pentru tati e un pic mai altfel, desi responsabilitatea creste dublu.
  5. 30 noiembrie 2016 14:13
    Nu sunt deacord !!! Şi prima şi a doua sarcină aduc multe emoții ,un val de euforie ce nu se descrie în cuvinte . Am două luni de când am adus pe lume cel de al doilea copil pe lume ,fiecare moment îl trăesc ca prima dată ... Nu aş spune că uite deja sunt expertă,că deja sunt la al doilea copil ,mereu este loc de mai bine ,este loc de perfecționare . Pot să zic ca bărbați îs mai sensibili şi mai loiali şi nu aş zice ca uite la prima sarcină au fost unele sentimente dar la a doua altele am trăit aceleaşi sentimente şi eu şi soțul începând cu primul test ,primul Uzi ,prima mişcare .
  6. 5 decembrie 2016 15:23
    Am trecut prin asta, nu este adevarat. Sunt tîmpenii. Copilul e copil,indiferent al cîtelea este. Sunt mamă și am simțit aceleași emoții la ambii. Sunt copiii mei, cum aș putea să mă bucur mai mult de unul decît de celălalt. Este de neconceput acest fapt.
  7. 8 decembrie 2016 10:28
    La prima sarcină mă simțeam ciudat dar totodată emoționată. La a doua și la a treia era deja ceva obișnuit, deși, bucuria de a deveni din nou mamă sugur că persista.
  8. Ina
    8 decembrie 2016 18:40
    Venirea primului copil este un eveniment major pentru cele mai multe familii si, in mod special, pentru cea proaspat devenita mamica.
    Deși pentru fiecare femeie există o pregătire psihologică a acestei etape, care începe înca de la apariția dorinței de a deveni mamă, nimic nu se compară cu momentul propriu-zis, cînd realizezi că ai devenit mama.
    Deseori își fac loc numeroase gînduri si întrebări prin care se pune la îndoială puterea de a duce cu brio la capăt acest rol.
    In general, cărțile care abordează acest eveniment vin doar cu sfaturi pentru ingrijirea noului născut și prea puține sunt cele care să se preocupe de temerile femeii în fața unei provocări de o astfel de anvergură
  9. 9 decembrie 2016 11:40
    Niciodată nu am crezut în astfel de idei, e ceva normal să te bucuri de maternitate. Credeți că-ți pasă a câta sarcină o duci? Oameni buni, a fi mamă e ceva frumos în orice timp și perioadă.
  10. 9 decembrie 2016 17:23
    Practic, orice mamă o să îţi spună că cât de supărată nu ar fi şi ce probleme nu ar avea, privindu-ţi copilaşul îţi trece tot într-o clipă. Cred că cea mai mare frică este cum va fi naşterea, cât este de dureroasă şi dificilă, dacă va fi totul în regulă cu tine şi nou-născutul. Mai apoi vine şi simţul matern, te mai ajută rudele, mai priveşti emisiuni despre cum trebuie îngrijit copilul etc. Sunt lucruri care se cunosc deja, dacă nu ai avut tu un copil, atunci, la sigur, ai văzut la altcineva cum se comportă cu un bebeluş, mai ales că avem la îndemână mai tot, nu trăim în secolul de piatră. La al doilea copil deja este mai simplu, cunoşti experienţa, ştii ce ai de făcut, de aceea nu dai aşa mare importanţă sarcinii, dar aceasta nu înseamnă că o să îţi iubeşti mai puţin copilul. Nici într-un caz! Unele femei suportă chin enorm până nasc, pot sta ore în şir pe masa de operaţii. Şi totuşi, după atâta durere este o binecuvântare să îţi ţii bebeluşul abia născut în braţe. Este o experienţă de neuitat pentru cei care şi-l doresc, îl aşteaptă, au deja un prenume, este pregătită odaia, pătucul este înfrumuseţat şi hăinuţele procurate, când familia este completă şi au şi necesarul potrivit pentru creştere.
  11. 17 ianuarie 2017 10:17
    Sincer, simt puțină invidie față de femeile care au deja copii, mai ales, față de cele ce au doi. Știind că ești absolut infertilă, nu există nici un mic procent că se va întâmpla un miracol. Dar vă doresc numai bine, fiind că numai eu sunt vinovată că nu sunt azi mamă.
  12. 1 februarie 2017 10:56
    Am doi copii. Primul copil sa născut cu sindromul lui Down..foarte, foarte greu ca mamă să poți să mergi înainte..al doilea copil sa născut cu ajutorul mamei surogat 2 ani în urmă la clinica Biotexcom (biologic 100% al nostru). Am un băiețel și o fetiță îi iubesc enorm, dar mă doare sufletul fiind că...
    Totuși este diferență mare..îi greu..
  13. 19 aprilie 2017 15:10
    Doamne ferește să ai un copil bolnav. Te doare inima cand îl vezi cum suferă și nu poate fi ca alți copii. Este o condamnare atat pentru copii cat si pentru parinti.
    Să înțeleg ca merge vorba despre Biotexcom clinica din Kiev. Desigur, daca ati avut posibilitate atunci mai bine mama surogat, dar mi se pare ca al doilea copil si pe cale naturala nu avea posibil sa aiba același sindrom ca primul copil. Oricum să traiti 
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
În prezent, a devenit la modă ca femeile să-și ia bărbații cu ele pentru ca aceștia să asiste în timpul nașterii.
14.12.2016
Luptați pentru visele voastre și, cel mai important... dacă aveți posibilitatea, dăruiți familie celor care merită asta mai mult ca oricine – COPIII!
01.12.2016
Fiecare din noi își prețuiește familia, uneori nu ne putem imagina viața fără aceste persoane, care ne-au oferit totul, atât din punct de vedere material cât și sentimental.
16.11.2016
Există o părere că dacă un cuplu își înregistrează căsătoria, neapărat toate problemele de familie sunt rezolvate, ei își aparțin unul altuia și vor fi fericiți până la adânci bătrânețe. Oare nu e un mit?
11.11.2016
A naşte un copil este un act natural, a adopta este un act divin.
11.11.2016
Capacitatea de a suporta singurătatea și de a primi plăcere datorită ei este un dar măreț.
04.11.2016
Misiunea omului e de a transforma în conștiință o experiență cât mai cuprinzătoare.
03.11.2016
Ciudat sentiment de spaimă. Timpul închis bine între pereți. Nimeni nu-l agită. Tu stai în colț și-l primești. Nu miști deloc. Uite-l cum stă. Are culoare galbenă. E al tău.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal