Adopția – o alegere nobilă



            Fiecare din noi își prețuiește familia, uneori nu ne putem imagina viața fără aceste persoane,
care ne-au oferit totul, atât din punct de vedere material cât și sentimental.

A simți mereu căldura de acasă, a ști că întotdeauna ai unde să te întorci și are cine să-ți întindă o mână la momentul potrivit. Uite asta înseamnă să fii o persoană cu adevărat norocoasă, de fapt, familia este cea mai mare avere a unui om, chiar dacă uneori nu ne dăm seama de asta și catalogăm totul la bani.

            Există însă copii mai puțin norocoși, sortiți singurătății chiar dacă trăiesc în mulțime.
Aceștia zilnic așteaptă o minune, așteaptă să vină mama și tata după ei. E un pas relativ delicat, mă refer la adopția unui copil. Pentru orice cuplu este o provocare, dat fiind faptul că odată ce-ți asumi acest risc, ești obligat să uiți că e un copil adoptat, el trebuie să devină sufletește copilul tău, persoana de dragul căreia ești gata la orice.

Majoritatea cuplurilor înfiează copii din cauza că nu-i pot avea pe ai lor, proprii, este o faptă lăudabilă, fiecare copil merită o viață alături de mama și tata... merită o familie.

            Asta nu înseamnă că în orice clipă poți înfia un copil. Trebuie să fii pregătit pentru asta,
pregătit să primești acel micuț în viața ta, el nu trebuie să fie martorul îndoielilor și ezitărilor tale.

E o ființă neajutorată, o ființă căreia îi redai speranța, el e prea mic și prea slab ca să fie trădat a doua oară. De aceea, trebuie să fie un pas bine gândit, odată ce-l faci nu mai e cale de întoarcere.

După ani buni de așteptare și singurătate, mulți parteneri își găsesc fericirea alături de un copil înfiat. Atunci când într-adevăr dorești un copil, o familie fericită, aceste lucruri ar trebui să fie lipsite de importanță. Deși în venele lui nu curge sângele vostru, este ființa care are cea mai mare nevoie de un tată și o mamă.

Există și cupluri care sunt categoric împotriva acestei proceduri. Persistă acea frică de un copil străin,
de genele acestuia, de faptul că nu-l vor putea îndrăgi la fel cum ar îndrăgi un copil conceput de ei.
Poate că e mai bine așa, în cazul în care nu ești sigur, pur și simplu nu o faci. Copilul de la orfelinat nu este un model pentru experimente, nu este un cățeluș pe care îl poți întoarce deoarece nu se comportă bine sau tu nu te poți adapta cu el... copilul de acolo este ființă vie, care a suferit deja înzecit, el nu merită o astfel de atitudine, cu atât mai mult că el te așteaptă de când a apărut pe lume și a rămas singur.
Ar fi inuman să încerci să trăiești cu el, iar cu prima ocazie să renunți la idee, cum am mai spus, dacă nu simți că ești pregătit... atunci răspunsul este evident.

            În anul 2015, în România au fost adoptați doar 846 de copii din cei 57 646 aflați în grija statului. Ceea ce înseamnă mai puțin de 2%. Cauza principală fiind legislația greoaie.

Procedura de adopție este una foarte lungă, constă dintr-o mulțime de pași ce necesită multă răbdare.
Aici mulți cedează, din motivul că durează mult până ce obții toate drepturile asupra copilului și începi o nouă etapă a vieții tale.

            De asemenea, majoritatea familiilor vor copii mici, de până la 5 aici, astfel, șansele celor de la 5 ani în sus scad considerabil. Poate că e o greșeală, dar, în deosebi persoanele ce nu pot avea copii nu vor adopta niciodată un copil de la 5 ani în sus, din simplul motiv că, ei își doresc să treacă prin toate etapele și vârstele acelui copil. El este persoana ce vine să le umple golul din suflet și să le îndeplinească toate visele și dorințele părintești. Mai mult, până la 3 ani copiii practic nu au memorie, astfel, crescând discuția despre adopție ar putea fi evitată. Deși, fiecare părinte este obligat să-i comunice vestea odată ce acesta atinge vârsta de 18 ani. Pe când, copilul de 5 ani le înțelege deja pe toate, își amintește practic totul,
cu el este un pic mai complicat. De aceea, cea mai mare parte a cuplurilor vor copii mici.
Da, din punct de vedere uman nu este corect, dar asta e, oamenii își au propriile reguli și principii.

Indiferent de vârstă, indiferent de aveți sau nu copii, atâta timp cât există dorință, bunătate sufletească și tendința de a face pe cineva fericit... puteți face acest lucru, puteți primi în viețile și în familiile voastre un nou membru, puteți reda speranța și bucuria vieții, acolo unde aceste sentimente au dispărut mult prea devreme. Copiii sunt sensul vieții, oferiți-le dragostea, protecția și sprijinul vostru.

Fiecare copil abandonat așteaptă o mamă și un tată!


Autor: Alina Deleanu


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. Eva
    1 decembrie 2016 16:15
    Depinde mult de persoane. Cunosc un cuplu care categoric sunt contra copiilor de la orfelinat. Nici nu stii cu ce gene te vei confrunta mai tirziu, nu mi se pare deloc o alegere nobila.
  2. 1 decembrie 2016 17:36
    Cu adevarat actiune nobila este adoptia unui copil. Copilul se poate naste si in suflet!
    1. 2 decembrie 2016 15:42
      Noi am infiat un baietel de la orfelinat. Sincera sa fiu, niciodata nu m-am gindit la genele lui sau ceva de acest gen. Va creste in dependenta de cum il voi educa. Copilul niciodata nu este o povara!
  3. 2 decembrie 2016 15:49
    Am trei copii, pe unul l-am adoptat, o fetita de 4 ani. Este o minune de copil, da, de la inceput a fost greu, dar am incercat sa-i oferim toata dragostea si grija noastra, astfel, am trecut peste toate greutatile.
  4. 5 decembrie 2016 15:14
    Este greu dar nu si imposibil. De fiecare data ma conving că, dacă ai dorinta le rezolvi pe toate. Oamenii se tem de greutati, de aia si nu recurg la adoptie. Dar si este calea spre fericire, sa treci prin greutati. Daca familia e unita si cu adevarat isi doreste sa fie fericita, va face orice pentru asta, chiar si va lua un copil de la orfelinat.
  5. 7 decembrie 2016 15:55
    Eu cunosc un cuplu care s-a confruntat cu problema infertilităţii foarte mulţi ani, timp în care au efectuat sute de analize şi s-au supus tratamentelor de orice tip, dar, cu fiecare eşec, speranţa că vor reuşi se epuiza surprinzător. Toate acestea se petreceau sub privirile noastre, pentru că ne sunt prieteni apropiaţi şi am mers la psiholog împreună în repetate rânduri. Într-un final s-au resemnat şi au acceptat faptul că unica soluţie pentru ei este înfierea unui copil. Acum sunt părinţi de băieţei (au infiat doi frati) şi nu regretă deloc că au făcut acest pas. În ceea ce priveşte bagajul genetic, cred că este o sperietoare pentru ciori, o frică lipsită de consistenţă. Esenţială este educaţia, condiţiile de trai, atmosfera în familie şi dragostea oferită copiilor. Dacă un copil creşte şi se dezvoltă în împrejurări benefice fizicului şi psihicului său, va deveni o persoană integră la maturitate, iar rana sufletească provocată de faptul că a fost abandonat cândva se va cicatriza în timp.   
  6. 8 decembrie 2016 10:24
    Copilul este un dar. Mama nu este cea care te-a născut, dar cea care te crește și îți dăruiește toată dragostea din lume.
  7. 8 decembrie 2016 18:49
    Adopția o buna ideea doar că soția mea a depus actele la divorț când a auzit că eu nu pot să-i ofer un copil . E greu să vă exprim prin ce depresie am trecut şi cât de greu mi-a fost să depăşesc acestă etapă . Sper să întâlnesc acea persoana care să imi fie alături şi să adoptăm un copil, să dăruim lumină si dragoste unui pui de om 
  8. 9 decembrie 2016 11:35
    Am luat de la orfelinat doi copii. Un băiețel și o fetiță, soră și frate, nu am vrut să-i despărțim. Mi-a fost dificil de la început, copiii nu mă ascultau și nu vroiau să ne accepte, aveau un caracter foarte dificil. Credeți-mă, le-am oferit și dragoste și sprijin, am încercat din răsputeri dar nu ne-a reușit, astfel i-am dus înapoi la orfelinat. Nu mi-am imaginat că ne va merge într-atît de rău. Viața nu e un articol, sunt perioade pe care nu le poți depăși și probleme pe care nu le poți rezolva.
    1. 9 decembrie 2016 13:59
      Nu aveti pic de obraz, daca nu sunteti siguri pe voi nu faceti acest pas. E vorba de un copil, nu e un câine sau pisică, e om viu,un micuț pe care l-ați dezamăgit. Bătaie de joc curată.
      1. 12 decembrie 2016 13:29
        Camelia, nu fiti atât de critică, e o situație pe care nu o cunoaștem atât de bine încât să o putem judeca. Important este că ei au dorit să facă o acțiune nobilă, nu e nimic rău în asta. Da, au greșit, e bine că și-au dat seama la timp, dacă îl întorceau mai târziu era să fie cu mult mai dureros pentru copil. Nu suntem noi în măsură să judecăm, fiți mai buni și mai toleranți.
  9. 17 decembrie 2016 21:46
    Adopția totuși este o tema actuală și nuprea acum sunt multe metode de aducere pe lume a unui copil. Eu sunt contra adopției , nu vreau să cresc copilul nimănui, nu vreau...se zice că copilul trebuie iubit ca ochii din cap.Eu cunosc un cuplu care a înfiat un copil l-au primit în familia lor cu toată inima și ei ca părinți și buneii , ca peste 10 ani să apară mama biologică și să facă scandal, să zică copilului că a fost furat și disparțit de mama biologică . Nu vreau să trec prin așa situație, e greu prietenii mei au trecut cu greu peste această etapă...toate eforturile depuse de acest cuplu s-au spulberat în doi-timp și trei mișcări. E trist e foarte trist să crești un copil de la 7 luni pînă la 10 ani și într-o clipă să perzi acest copil.
  10. 27 decembrie 2016 14:51
    E o alegere nobila in cazul in care vrei acest lucru cu adevarat. Cind unul din parteneri nu este de acord deja e altceva. Nu trebuie sa iei aceasta decizie pentru a-ti satisface a doua jumatate, trebuie sa vrei acest copil.
  11. 6 ianuarie 2017 20:07
    Sunt mămica a doi copilași de aur ,doi copilași ce au umplut golul din sufletele noastre .Istoaria noastră pornește cu 10 ani în urmă am numerit întru-un accident fiind însărcinată am avut mai multe coplicații,am perdut și sarcina și uterul  disappointed_relieved .Depresia prin care am trecut nu se poate transmite prin cuvinte.După externare am aflat că nu mai pot avea copii.Am început a vizita orfelinate am decis să adoptăm un băețel dar nu am putut să îi dispart frate cu soră fetița avea 4 anișori iar băețelul 3 anișori .Tabloul ce l-am văzut atunci o să îl țin minte toată viața .Era o zi posomorâtă cu ciață, o zi de marți la ora 10 eram deja la orfelinat .Băețelul a căzut jos iar fetița l-a ridicat a curățit hainele a pupat rana și i-a zis "mama e lângă noi" cum am auzit asta am decis ăștea sunt copii mei.Acești îngeri , acești copilași sunt copiii mei, copiii ce îmi colorează viața .Adoptați copii dăruiți rază de soare și lumină celor mai triști și mai necăjiți copii worried 
  12. 7 martie 2017 14:38
    Consider adoptia nu e atat un lucru nobil, ci o ultima sansa, atat pentru parinti cat si pentru copii. Totusi majoritatea cuplurilor ce recurg la o astfel de actiune, o fac pentru sine, pentru a umple golul din inimi format in urma a mai multe incercari de a concepe un copil. Si intr-adevar, acest lucru nu le reuseste tuturor, mai ales daca e vorba de copii ce au depasit varsta de 5-6 anisori si au deja un caracter cat de cat format. Apar conflicte. Unii nu rezista. E foarte greu sa duci un copil inapoi la orfelinat, de a accepta faptul ca nu vei fi niciodata parinte, dar sant cazuri cand alta iesire pur si simplu nu exista. E de mirare dar unii copii sunt mai mult predispusi sa traiasca la orfelinat de cat sa permita cuiva sa le devina parinti, in plus mi-am creat impresia ca educatia la unele orfelinate din tara lasa mult de dorit
  13. 19 februarie 2018 21:19
    Intotdeauna am zis ca, daca nu as putea face copii, as adopta...acum, ca-i am pe-ai mei, nu stiu, poate as face-o daca ar fi un caz deosebit, fara o alta solutie....din cate stiu din experienta unor cunostinte de-ale mele, e un procedeu lung si anevoios, iti trebuie multa rabdare pana sa ajungi sa ai un copil pe numele tau. 
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Luptați pentru visele voastre și, cel mai important... dacă aveți posibilitatea, dăruiți familie celor care merită asta mai mult ca oricine – COPIII!
14.12.2016
Familia depinde de doi, de respect, răbdare și încredere. E mai ușor să divorțezi decât să rezolvi problema, dar calea spre fericire e întotdeauna mai grea.
01.12.2016
După naștere, o bună parte din femei se confruntă cu o stare pe care o putem numi lesne depresie postnatală. Este reacția organismului la schimbările majore care s-au produs de-a lungul și după sarcină.
29.11.2016
Frica este o boală. O boală ce te paralizează, te lasă mut și încremenit. Oare asta vrei pentru copilul tău?
22.11.2016
În goana după succes, carieră, bani și noi posibilități se uită valorile morale pe care societatea a fost clădită.
22.11.2016
Încrederea nu este altceva decât garantul dragostei și siguranței într-o relație. E starea ce definește respectul unuia față de celălalt.
11.11.2016
A naşte un copil este un act natural, a adopta este un act divin.
11.11.2016
Capacitatea de a suporta singurătatea și de a primi plăcere datorită ei este un dar măreț.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal