Adu-ţi aminte că eşti om… că eşti Femeie!

11.12.2016
9
312


Femeie, ești mai frumoasă și mai puternică decât crezi!


            Ce frumos este să fii femeie! Dar ce înseamnă, de fapt, să fii femeie? Să fii sensibilă, gingaşă, neajutorată, uneori capricioasă, poate şi puţin naivă, dar, în acelaşi timp, frumoasă. Să ai forme de invidiat, să porţi îmbrăcăminte din cea mai nouă şi scumpă colecţie, pantofi sexy care îţi inhalează şi mai multă încredere atunci când defilezi pe străzile oraşului. Sună foarte armonios dar adevărul este altul,
mai crunt decât ne imaginăm şi, doar fiind fiinţă ce aparţine „sexului slab”, poţi înţelege esenţa fiecărui rând aşternut pe această pagină.

            În acest şir de gânduri, nu o să descriu caracteristici pozitive, ci o să aduc la cunoştinţă însuşiri mai puţin plăcute ale verbului „a fi femeie” de-a lungul timpului. Se credea că de la prima mângâiere la violenţă este cale lungă de parcurs, depinde de anumiţi factori sau greşeli, dar, cu părere de rău, această cale se cam scurtează de la un timp încoace. Nu recunoaştem că este vina noastră pentru ceea ce ni se întâmplă, căutăm motive, pretexte şi cel mai straniu este că zilnic ne autoacuzăm.

            Treptat, îmbinarea de cuvinte „sexul slab” nu mai semnifică că femeia este o fiinţă care trebuie susţinută, ajutată, sfătuită, alintată şi iubită. În viziunea bărbaţilor, „slab” înseamnă persoana la care poţi striga, îţi poţi vărsa nervii pentru eşecuri sau pe motiv că eşti băut, o poţi manipula şi judeca fără motive,
o poţi porecli cu cele mai urâte cuvinte, ca într-un final să fie transformată într-un sac de box tăcut, care nu va povesti nimănui nimic. Vorbim de o dilema, pentru că judecând rațional, ne dăm seama că, de fapt,
nu femeia este slabă, ci bărbatul şi aceasta ne-o demonstrează şi spusele marelui iniţiator al mișcărilor de revoltă nonviolente, Mahatma Gandhi, „Violenţa este arma celor slabi”.

            Violenţa domestică este un model de comportament abuziv al unuia sau al ambilor parteneri
dintr-o relație intimă, fie aceasta de mariaj sau concubinaj. Zilnic, sute de femei sunt abuzate de către partea masculină dar foarte puţine au curajul să-i denunțe organelor de stat. Statisticile sunt îngrozitoare, anual peste 100 000 de femei apelează serviciul de urgenţă 112 pentru a înştiinţa că au fost victimele violenţei în familie, dintre acestea doar câteva mii de femei au depus plângeri penale. Cel mai rău este că multe din ele sunt ucise cu bestialitate.

            Trebuie să acceptăm că suntem o naţiune violentă, fără suflet, manipulaţi de instincte animalice, unde bărbaţii nu înţeleg, dar nici nu au încercat niciodată să înţeleagă ce şi cât îi trebuie unei femei să fie fericite. De ce noi îndurăm toate înjosirile, de ce acceptăm situaţia de „rahat” zilnică? Din ruşine faţă de rude şi prieteni, de dragul copiilor? Este o greaşeală enormă să credem că continuând să menţinem o familie în care bătăile şi înjurăturile nu mai au sfârşit nu vor fi afectaţi copiii. Dimpotrivă, anturajul dat îi vor afecta sever psihologia, vor fugi de acasă pentru a găsi un loc mai liniştit, vor prelua comportamentul din familie şi îl vor aplica la rândul lor atunci când vor fi părinţi.

            Mulţi consideră straniu şi neadmisibil că partea feminină a început să îşi ceară drepturile,
să plece prea des şi prea repede din relaţii nepotrivite, să deţină părerea proprie fără să ţină cont de ale partenerului. Este fenomenul când ele încep a prinde la curaj şi la minte. Acel ego care întotdeauna era stăpân pe întreg corp şi mentalitate este forţat să se revanşeze în faţa propriului eu. Eşti singura stăpână pe viaţa ta, pe propriile acţiuni, tu alegi cum ți-o vei petrece şi nimeni nu are dreptul să îţi pună piedici.

            Şi ne mirăm şi judecăm când violenţa, ani de zile la rând face din femeie o asasină.
Numeroase femei îşi petrec anii în închisoare pentru că şi-au trimis bărbaţii în morminte. Este o crimă, desigur, să iei viaţa cuiva, dar dacă e să privim latura suferinţei de nedescris, a fricii permanente şi a răbdării pe care o manifestă ele în faţa bărbaţilor violenţi, le putem îndreptăţi. Confesiunile femeilor din toată lumea care au fost victimele soţilor tirani, îţi cutremură sufletul, dar au şi ele dreptul la viaţă: „Fugeam cu copiii la rude sau dormeam în fân, pentru că eram amenințată că dacă spun ceva, atunci voi fi omorâtă”, „M-am speriat și am îndreptat cuțitul spre el”, „Treaz era pâine de mâncat, dar când se îmbăta, căuta scandal” etc.

            Dragi femei, acestea trebuie să ne fie nişte lecţii importante de viaţă, să trăim viaţa pe care o visăm, lângă bărbatul care ţine la noi, care îşi face griji şi care te-a ales lângă el pentru ca să fii a doua jumătate alături cu care să meargă prin viaţă. Nu asculta când alţii te judecă, când îţi spun că toţi sunt la fel şi că altul mai bun nu există, că poate o să se schimbe. Există bărbaţi adevăraţi şi totul depinde doar de tine dacă îl vei întâlni sau nu.


Autor: Alina Jalba


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 12 decembrie 2016 20:46
    Sunt femeie şi nu mă plictisesc să savurez acest articol. Simţi orice cuvinţel, de parcă îţi dau un impuls şi chiar te fac să vezi că viaţa ta, de fapt, ar putea fi alta. O viziune foarte amplă care descrie perfect violenţa asupra femeiei. Nu sunt căsătorită şi nici nu am fost dar o să fac tot ce o să îmi stea în putere să nu fiu transformată într-o cârpă. Ar trebui ca această informaţie să fie postată cu litere mari pentru a fi văzută de toate femeile din lume, să devină o a doua Biblie, pentru că situaţia chiar lasă de dorit. Cel mai mare neajuns al femeiei este că iartă prea des şi prea repede, devenind astfel manipulată. Şi bărbaţii ştiu tare bine acest lucru şi se folosesc cu prima ocazie.
  2. 13 decembrie 2016 13:48
    Familia mea este una perfectă, părinţii mei se respectă, se ascultă şi toate problemele le rezolvă cu calm. Dar în localitatea mea, mai toate femeile au plecat peste hotare şi nu s-au mai întors. Au fugit cât mai departe, şi-au luat copiii lăsându-şi bărbaţii în voia sorţii. Nu au mai avut puteri pentru că nu doar femeile sunt bătute dar şi bieţii copii. Acesta nu mai poate fi numit tată, este un imbecil, un monstru. Ori au fost nişte alcoolici, ori au devenit între timp. Aplauze pentru acele femei care sunt puternice şi care pot merge la un pas decisiv ca să scape de jug, dar cu părere de rău, nu toate sunt aşa. 
  3. 13 decembrie 2016 14:04
    Sunt bărbat dar de data aceasta nu o sa încerc să apăr partea masculină, pentru că nu am nici un motiv. Sunt total de acord că bărbaţii uneori încetează să mai fie bărbaţi, din momentul când aruncă cuvinte vulgare şi ridică mâina asupra altei persoane, fie aceasta femeie sau chiar bărbat. Pe om natura l-a înzestrat cu raţiune, dar unele "specii", o să îmi permit să îi numesc aşa, au rămas încă animale, care folosesc forţa pentru a se exprima, cu toate că şi aceste fiinţe sunt mai inteligente ca omul. Depinde mult de educaţia care o are de mic copil, de calităţile care le adaugă treptat şi de oamenii care îl înconjoară zilnic. 
  4. 15 decembrie 2016 10:27
    Dar ce facem noi cu femeile care au minţit sau înselat fiind căsătorită? Ce exemplu va fi ea pentru proprii copii? Ce pedepse merită ele? Iertate? Nu cred. Şi noi simţim trădare în suflet şi un bărbat care a depus mult efort pentru a crea un cămin familial trebuie înţeles atunci când este amăgit şi înşelat. 
  5. 15 decembrie 2016 10:35
    Nu face să-i dai pumni sau să o snopeşti în bătaie pentru înşelare. Nu eşti atât de prost să stai închis pentru o minte uşuratică. Te întorci şi pleci, sau faci că în piesa lui Vescan feat. Florin Ristei -"Las-o să zboare, aşa sunt ele păsări călătoare!")))
  6. 16 decembrie 2016 12:22
    Nu sunt de partea violenţei. Cei care o aplică ori au probleme cu capul sau sunt persoane impulsive care nu ştiu să se reţină. Violenţa are doar efecte şi consecinţe negative. Ea doar trezeşte frică şi nicidecum nu educă. Dar frica este şi ea un neajuns. Femeile trebuiesc respectate pentru că ele există, că sunt puternice şi că sunt în stare să dea naştere copiilor şi să îi educe, în plus mai au grijă şi de bărbat. Au trecut timpurile când femeia era considerată o jucărie domestică.
  7. 17 decembrie 2016 16:26
    Nu voi permite să îşi bată joc absolut nimănui. O să plec din relaţii atâta timp cât va exista violenţă şi alte momente care îmi distrug viaţa şi sănătatea. Nu s-a născut omul care să posede vreo autoritate asupra mea şi a carierei mele. Ori ne înţelegem din vorbă, ori fiecare cu drumul său. Nu voi înţelege niciodată femeile care sunt lovite încă din concubinaj, cu asa om nu mai poţi merge în faţa altarului. Aceasta nu se va sfârşi.
  8. 19 decembrie 2016 14:15
    Eu pot să mă consider o fiinţă care a răbdat suferinţa în căsnicie. Din primii ani de trai deja eram supusă actelor dure ale soţului, sau mai bine zis fostului soţ. Am luat fiica atunci într-o seară de vară şi am plecat la părinţii mei, eram la capătul puterilor. Am fost trimisă înapoi cu vorba că "deja ai familie, întoarce-te şi trăieşte". Erau alte timpuri atunci, poate ruşinea nu le-a permis părinţilor atunci să mă scoată din ghearele suferinţei enorme. Dacă plecam atunci poate era mai bine. Acuma sunt mama a 3 copii singură. Fostul soţ s-a pierdut după ce l-am dat afară din casă, a plecat şi într-o zi a şi murit de alcoolism. M-am restabilit, încetişor ne-am ridicat şi acum am 3 copii mari care ma ajută şi mă susţin. Au fost timpuri grele, negre aş putea zice. Dar am avut putere să păşesc peste toate şi să încep să îmi scriu singură soarta, nu să o accept pe cea care o aveam atunci. Nu trebuie să răbdăm absolut nimic. 
  9. 19 decembrie 2016 14:17
    „Draga mea fetiţă, azi vreau să îţi spun lucruri importante. Dragostea adevărată se bazează pe respect reciproc şi înţelegere. Fii atentă cu alegerile pe care le faci. Eu am greşit de atâtea ori! Am pierdut timp de reîntors, am plecat capul atunci când trebuia să spun STOP! Tu, să nu rabzi, dragă copilă, tăcerea uneori te poate nimici. Nu permite nimănui să fie violent cu tine. Adu-ţi aminte de mine, cum îmi ziceai „Mama, nu plânge”! Draga mea fetiţă, minunile se întâmplă doar atunci când le creezi. Dacă mulţi ani în urmă, aş fi avut această scrisoare de la mama mea, ar fi fost cel mai frumos cadou! Vreau să te ştiu o luptătoare şi orice ar fi, eu, sunt alături. Te iubesc”. 
    Mama
    (rânduri culese din scrisoarea unei mame dedicată copilului ei)
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
În prezent, a devenit la modă ca femeile să-și ia bărbații cu ele pentru ca aceștia să asiste în timpul nașterii.
12.12.2016
Nu lăsa frica, sau alte motive, să te lipsească de cel mai frumos sentiment pe care o femeie poate să-l simtă, sentimentul matern.
01.12.2016
După naștere, o bună parte din femei se confruntă cu o stare pe care o putem numi lesne depresie postnatală. Este reacția organismului la schimbările majore care s-au produs de-a lungul și după sarcină.
01.12.2016
Fiecare din noi își prețuiește familia, uneori nu ne putem imagina viața fără aceste persoane, care ne-au oferit totul, atât din punct de vedere material cât și sentimental.
30.11.2016
Este un miracol să dai naştere unui copil sănătos, dar fericirea se dublează sau chiar se triplează atunci când sub inima ta de mamă, bat alte 2 sau mai multe inimioare, încă fragede dar pline de vitejie şi gata să lupte cu orice doar pentru a vedea
29.11.2016
Frica este o boală. O boală ce te paralizează, te lasă mut și încremenit. Oare asta vrei pentru copilul tău?
22.11.2016
Încrederea nu este altceva decât garantul dragostei și siguranței într-o relație. E starea ce definește respectul unuia față de celălalt.
14.11.2016
Cea mai mare bogăție din această lume sunt copiii, mai mare decât toți banii din lume și toată puterea de pe pământ.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal