Divorțul

14.12.2016
6
267


            Familia, o noțiune sacră pentru fiecare persoană. Odată ce te căsătorești întotdeauna crezi că persoana de lângă tine îți va fi mereu alături, că împreună veți trece prin toate greutățile și veți ocoli orice obstacol. Toate astea funcționează de cele mai multe ori doar la nivel teoretic. Pur și simplu nu poți să trăiești ca la carte, după o anumită regulă sau rețetă a succesului. Viața este mult mai complicată și, deseori ajungem în situații la care nu ne-am așteptat niciodată.

            Vine un moment când îți dai seama că aici e punctul, nu are rost să vă stoarceți ambii de puteri și să încercați să salvați o căsnicie ce s-a transformat într-un adevărat calvar. Acest punct și este divorțul. Sigur că, în momentul când ești în fața altarului sau la starea civilă nici nu-ți poți imagina o astfel de variantă a destinului. Toți visăm la familii fericite și la căsnicii veșnice.

Din punct de vedere al statisticii, în România rata divorțului atinge 20% - 29%.
Față de restul țărilor putem spune că tabloul este unul pozitiv.

Procedura este mult mai complicată când vorbim despre o familie în adevăratul sens al cuvântului.
Atunci când este un copil, atât din punct de vedere moral cât și juridic este mai dificil.
Părinții nu pot găsi cuvintele potrivite ca să-i explice de ce tata sau mama este nevoită să plece,
de ce nu vor mai locui împreună și cel mai important, ce înseamnă pentru el acest divorț.

Copilului îi este greu să înțeleagă că, indiferent de situația familiară mama și tata își păstrează statutul,
pur și simplu nu vor mai locui împreună. Dincolo de percepție și înțelegere, este un moment dureros,
o situație care într-un fel sau altul traumatizează psihologic copilul. Dacă acesta mai este și un adolescent, atunci e un stres și o problemă dublă. În aceste cazuri este foarte bine venită vizita la psiholog,
dacă părinții sunt prea stresați de evenimentele din viața lor sentimentală și nu găsesc puteri și cuvinte
să-i explice copilului despre ceea ce se întâmplă.

            Ținând cont de toate aceste nuanțe, trebuie să înțelegem un lucru foarte important,
poate chiar vital în cazul dat: niciodată, sub nici o formă, nu vă certați în fața copilului. El urmează să fie traumatizat de divorț, nu-i complicați și mai mult existența, indiferent de orice, trebuie să fiți părinți model în fața lui.

De asemenea, dacă credeți că undeva departe, în adâncul sufletului simțiți că mai este o șansă,
că încă nu e totul pierdut și nu sunteți gata să pierdeți această familie, nu ezitați să faceți primul pas,
să luptați pentru fericirea voastră, dar cel mai important, pentru fericirea copilului.
Familia este o responsabilitate imensă, ce implică multă răbdare, compromisuri și respect.
Divorțul ar trebui să fie popasul final, atunci când ambii trăiți un coșmar și categoric nu vă puteți suporta.

Atunci când în familie apare criza relațiilor, mai întâi de toate mergeți la un psiholog,
încercați să rezolvați problema încă de la primele scântei.

Familia depinde de doi, de respect, răbdare și încredere. E mai ușor să divorțezi decât să rezolvi problema, dar calea spre fericire e întotdeauna mai grea.


Autor: Alina Deleanu


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 14 decembrie 2016 14:04
    Divortul este intr-adevar faza finala. Cinci ani in urma ne-am casatorit cu Valeriu, niciodata nu m-am gindit ca vom ajunge intr-o astfel de stare. Am devenit egoisti, reci, ne certam la fiecare pas si, ceea ce nu-mi voi ierta niciodata, este faptul ca ne certam in fata copilului. Acum el urmeaza o terapie la psiholog, iar noi am divortat. Copilul este traumat dar, era sa fie si mai traumat daca ramineam casatoriti, certurile deveneau insuportabile.
  2. 15 decembrie 2016 07:40
    Casatoria este pasul o data facut si pentru totdeauna. Iata de ce toate întrebarile trebuie sa apara înainte de casatorie, nu dupa. Fetelor, sa nu aveti gândul ca "asta se schimba", "asta se rabda"," asta va trece"....nu se întâmpla nimic, valorile lui trebuie sa fie ajustate la ale voatre. Va pare ridicol, dar ascultati parerea mamei, chiar daca o credeti depasita. Nu e chiar asa, voi credeti ca stiti mult mai multe decât o mama, o fi. Sunteti înaripate de dragoste si dorinta de-a crea, de cele mai multe ori, noi fetele suntem conduse de instinctul interior raspunzator de aceasta înaripare, instinct pe care-l simtim ca fiind mintea. Insa, el nu e mintea noastra, mintea se intelepteste mai tîrziu decât bat "clopotele" fiintei în sine. Mama, ea judeca nu dupa cunostinte, desigur tu mai mult îl cunosti decît ea, dar spre deosebire de tine, ea nu va da gres, fiindca toate câte le alege pentru tine sunt ales din duh, ea e Dumnezeul nostru pe pamânt. Vrem noi sau nu, daca cautam fericirea, la ea e raspunsul, ea stie formula fericirii tale,  inca de la nasterea ta aceasta formula a fost înscrisa în inima ei.
  3. Ami
    16 decembrie 2016 12:41
    Divorţul trebuie privit şi ca un pas care rezolvă multe probleme. Este inevitabil uneori pentru ca perechea să nu se distrugă definitiv. În statele europene au fost instituite ceremonii de divorţ, asemeni celor care se fac la căsătorii. Cu muzică veselă, cu persoane apropiate pentru ca cei doi să rămână în relaţii normale după aceea, să îşi poată împărţi vizitele la copii egal şi să redevină oameni adecvaţi. Pare straniu din punctul nostru de vedere dar motive sunt diferite, nu doar înşelarea sau violenţa, dar şi că iubirea s-a consumat sau nu îşi mai văd viaţa împreună. Societatea noastră treptat merge spre aceasta, multe perechi rămân prieteni, se salută, nu se urăsc. Principalul să nu sufere copii la aceste schimbări. Trebuie de găsit nişte metode că chiar dacă părinţii nu mai locuiesc împreună, ei să simtă dragostea din partea ambilor pe care o simţeau când încă erau căsătoriţi.
  4. 23 decembrie 2016 23:06
    Seară bună să aveți fetele,de 2 ani și familia mea e la acest mare impas doar gândul la copilul meu mă ține alături de soț de ce ? vă zic eu am crescut și știu cei asta ca părinții să fie divorțați.Pe de altă parte nici continuarea unei relaţii insuportabile în cuplu nu este recomandată pentru copii, o atmosferă încărcată de teroare, violenţă psihologică  este de cele mai multe ori mult mai daunătoare pentru echilibrul afectiv, emoţional al copilului, decât un divorţ. Ideal ar fi, când se ia decizia divortului, dar la mine soșul nu acceptă divorțul. Ideea divorțului trebuie să fie foarte bine cântărită şi să se ţină cont de impactul si de consecinţele psihologice asupra copilului. Aşa cum în urma unui divort, multe persoane apelează la psiholog pentru a depăşi această problemă mult mai ușor.Eu acum am dilemă și nuștiu cât am să rezist să trăesc de dragul copilului , poate se mai confruntă cineva cu așa ceva și ar putea să imi dea un sfat .Mlțumesc anticipat
  5. 27 decembrie 2016 13:31
    Referitor la tema divorțului se poate mult de discutat mai ales când trecem cu privirea spre statistici care în prezent bat alarma 2 din 3 cupluri divorțează.Sunt mulți factor ce duc la divorț pe lângă încrederea,fidelitatea,respectul unuia faţă de celălalt,mai este responsabilitate marea pe care o faci de-a forma o familie  intr-o societate instabilă. Decât să ajungi la un divorț nedorit mai bine locuești în concobinaj este cea mai bună soluție.Acum dacă aș face o comparație aș putea zice că casnicie seamănă cu un templu sau labirint  asediat, cei care sunt înăuntru vor cu grabă disperabilă să iasă, iar cei care-s afară nu doresc decât să intre bine, cu mici excepții care nu fac altceva decât să confirme regula.Vă doresc succes la toți și nu dă Doamne să ajungeți la divorț wink , eu am trecut prin acestă etapă a veții și nu e una din cele mai frumoase etape ce ne sunt puse în calea nostră.Divorțul este  o decizie pe cât de dificilă, pe atât de riscantă, da a greși e omenește dar încercați să învățați pe greșelile altora worried 
  6. 3 ianuarie 2017 13:54
    Și totuși cât de trist nu ar fi dar când pace și liniște nu mai este se ajunge la divorț.Relația cu soțul meu nu mai merge de multă vreme , demult nu mai sutem noi dar este el și eu ,nu mai suntem pe aceeași undă .Tot ce face el mă inervează nu că ar exista alt cineva nu e așa cu toate că în fiecare zi aud reproșuri ,insultari și înjurături .Nu mai pot așa mă macină întrebarea oare procedez corect ,oare nu am să am regrete după ,oare o să mai fie cale de întoarcere ???Cine îmi poate da răspunsuri la întrebările care mă macină cine ?Cum aș puatea recăpata încrederea însine.Nu avem copii poate să divorțăm acum cât nu e târziu până ce nu a apărut copii să nu sufere și ei cum sufer eu .Vreau să fac o programare la psiholog de familie poate el mă va ajuta....revin cu amănunte 
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
23.12.2016
Nu este secret faptul că, multe femei contemporane nu pot avea copii, suferind de infertilitate, care, de cele mai multe ori nu se tratează.
14.12.2016
Luptați pentru visele voastre și, cel mai important... dacă aveți posibilitatea, dăruiți familie celor care merită asta mai mult ca oricine – COPIII!
04.12.2016
Indiferent pe ce cale ai născut, viața sexuală va avea de suferit un pic după ce aduci pe lume un copil.
01.12.2016
Fiecare din noi își prețuiește familia, uneori nu ne putem imagina viața fără aceste persoane, care ne-au oferit totul, atât din punct de vedere material cât și sentimental.
30.11.2016
Există foarte multe cupluri care au deja și copii, formează o familie, dar, oricum nu simt nevoia să-și oficializeze relația. Atâta timp cât se iubesc și se simt bine așa, de ce nu.
30.11.2016
Copiii sunt temelia unei familii fericite și împlinite. Ce-am fi noi fără urmași? Ce trist ar fi pe lume fără acel zâmbet nevinovat și dulce.
25.11.2016
Cei geloși sunt un motiv de tulburare pentru cei din jur și o sursă de tortură pentru ei înșiși.
22.11.2016
Încrederea nu este altceva decât garantul dragostei și siguranței într-o relație. E starea ce definește respectul unuia față de celălalt.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal