Caz strigător la cer! Frățiorii s-au întâlnit pe lumea cealaltă din teama de a nu fii despărțiți

Caz strigător la cer! Frățiorii s-au întâlnit pe lumea cealaltă din teama de a nu fii despărțiți

Sistemul de sănătate românesc e din ce în ce mai defectuos fapt care afectează tot mai mult pacienții. Bolnavii au ajuns în faza când nu mai știu la ce să se aștepte ducându-se la spital. Condițiile inumane, tratamentul inadecvat, lipsa de comunicare și informare, infecțiile luate din unitățile spitalicești, corupția, mortalitatea ridicată și medici descurajați. Toate astea par a fi luate dintr-un film horror, care cu părere
de rău ilustrează realitatea unui sistem de sănătate ce se pretinde european, care pune, de fapt,
ani de-a rândul viața oamenilor în pericol.

O femeie din Constanța a simțit pe pielea ei cum e să naști în România și cât costă viața.
Trebuia să fie cea mai fericită mamă pentru că aducea pe lume doi băieței, dar a avut de trăit un adevărat coșmar. Femeia îndurerată povestește că din cauza unui tratament greșit ambii bebeluși au murit îndată după naștere.

De doi ani Mihaela trăiește un calvar de nedescris. Clipele care trebuiau să fie cele mai frumoase din viața ei s-au transformat într-un negru care i-a marcat întreaga existență. „Mi-am dorit din tot sufletul să fiu mămică și eram încântată când am aflat în februarie (2014), că voi avea doi dintr-o lovitură!
Câtă bucurie în familie; am pregătit camera micuților, am luat pătuțurile, hăinuțele câte două pentru fiecare, tot ce putea fi necesar pe măsură ce sarcina avansa. Sarcina a fost supravegheată îndeaproape și totul decurgea de minune. Prevăzusem să nasc la început de noiembrie […]”
spune femeia îndurerată în cadrul unei petiții online.

„Cu doar două luni înainte de a se întâmpla marea minune, lucrurile au luat o întorsătură neașteptată.
În luna septembrie în urma unor contracții am plecat pe nepusă masă la urgențe. Fiind în a 7-a lună de sarcină gemelară riscul de naștere prematură era mare. Am fost internată în spitalul Județean Constanța, timp de două săptămâni grele m-am lăsat pe mâna medicilor cu toată încrederea.
Nu am avut nici o urmărire medicală specifică acestor tipuri de sarcini gemelare. Inutil să vă mai vorbesc despre condițiile din spital și felul în care am fost tratată, deoarece sunt anumite lucruri care din nefericire în România nu se vor schimba” a continuat Mihaela Cojocariu.

Cazul era mult mai complicat decât se credea la început: „Pe 30 septembrie (săptămâna 31),
în urma unor contracții am fost operată în urgență. În timpul cezarienei medicii aveau discuții foarte interesante despre scaune, tablouri și trabucuri iar eu panicată nu știam absolut nimic din ceea ce se întâmpla și asistam neputincioasă la măcelăria copiilor mei și a propriului meu corp. Ieșită din blocul operatoriu
(dacă am putea sa îl numim astfel) nu am avut nici un fel de informație, nici eu și nici soțul meu.
A umblat săracul ca un nebun ca să obțină răspunsuri, toate ușile i s-au închis în nas.
Cu părere de rău nu îi aștepta vești bune... I-au arătat într-un final băiețeii și i s-a spus că unul dintre ei este în stare gravă a spus femeia.

Situația nu s-a schimbat nici mai târziu. „De abia a doua zi, pe 1 octombrie ni s-a comunicat că unul din îngerașii mei a decedat, de fapt, la câteva ore după naștere. Adică știau de la început și l-au ținut așa doar de ochii lumii, până când a ajuns vreun responsabil care să decidă ce gogoși să ne vândă.
Au urmat momente de groază, pe care sincer nu pot sa le descriu în cuvinte, am încercat să salvăm al doilea micuț și contra indicațiilor medicilor constănțeni l-am transferat la București. Vroiam să încerc, vroiam să sper, vroiam să îl salvez… vroiam să mă salvez. Din nefericire pe 4 octombrie frățiorii s-au întâlnit pe lumea cealaltă, din teama de a nu fii despărțiți” a dedus doamna Cojocariu.

Cu toate că a trecut doi ani de la acest tragic eveniment, dna Cojocariu continuă să-și caute dreptatea.
„De doi ani de zile cer niște răspunsuri care întârzie să apară, nu vreau să acuz pe nimeni pe nedrept vreau doar să aflu adevărul”. Chiar dacă e epuizată atât fizic cât și moral, e decisă să meargă până la capăt pentru a-și face dreptate. „În doi ani justiția nu a făcut decât să audieze câțiva medici și să îmi aprobe o expertiză care nici până acum nu s-a efectuat. Cum este posibilă o asemenea bătaie de joc?!
Nu doresc nimănui să simtă durerea pe care o simt, niciodată nu voi mai fi un om normal…
Vă închipuiți ce este în sufletul meu când văd copii sau mămici gravide?! Cel mai rău este când văd băieței gemeni… Nimeni și nimic pe lumea asta nu va putea să îmi aline durerea, să îmi umple golul din suflet. O să port durerea ca un tatuaj pe viață în inima mea” a conchis femeia.

Această istorie a devenit baza unei petiții inițiată de Mihaela Cojocariu prin intermediul căreia dorește să sensibilizeze opina publică și să încurajeze alte mămici care au trecut prin asemenea experiență să vorbească, să-și apere drepturile. Până în prezent, au semnat 245 de persoane au semnat petiția manifestându-și solidaritatea.




Autor: Mary Cojocaru


Ți-a plăcut articolul? Apasa like sau povestește-le prietenilor tăi!
Tag-uri la articol:
Comentarii
  1. 7 martie 2017 11:00
    Doamne, ce caz ingrozitor! Nu-mi pot imagina ce poate fi mai oribil ca moartea copilului. Iar in cazul doamnei Cojocaru e un calvar dublu...Atitea planuri, asteptari, sperante si la un momont dar totul dispare, ramine doar un gol enorm. E bine ca are forta de a trai mai departe si chiar de a lupta cu sistemul de sanatate prost practic din toate punctele de vedere. Personal, la Iasi, deseori ma confrunt cu nepasarea medicilor, din cauza careia sunt nevoita ore in sir sa petrec in coridoarele spitalelor. Intr-adevar, daca noi pacientii, nu vom intrepride masuri pentru a schimba ceva, asa si nu vor fi schimbari. Sistemul nepasator si birocratic e o urmare a mentalitatii incorecte, prea diferite de cea Europeana. Sa speram ca in viitor se va schimba ceva.
Adaugă comentarii
Adaugă un comentariu
Nume și Prenume:
         
Poștă electronică:
Articole similare:
14.12.2016
Luptați pentru visele voastre și, cel mai important... dacă aveți posibilitatea, dăruiți familie celor care merită asta mai mult ca oricine – COPIII!
04.12.2016
Indiferent pe ce cale ai născut, viața sexuală va avea de suferit un pic după ce aduci pe lume un copil.
22.11.2016
În goana după succes, carieră, bani și noi posibilități se uită valorile morale pe care societatea a fost clădită.
22.11.2016
Încrederea nu este altceva decât garantul dragostei și siguranței într-o relație. E starea ce definește respectul unuia față de celălalt.
14.11.2016
Cea mai mare bogăție din această lume sunt copiii, mai mare decât toți banii din lume și toată puterea de pe pământ.
11.11.2016
A naşte un copil este un act natural, a adopta este un act divin.
02.11.2016
Muzica este descrisă cu exactitate ca fiind limba îngerilor.
31.10.2016
Dumnezeu nu poate fi întotdeauna pretutindeni de aceea a inventat mamele.
все шаблоны для dle на сайте шаблоны dle 11.2 скачать
Alege fundal